Transcript Politici publice

Politici publice
Modelul procesual
Modele de politici publice
Un model este o reprezentare simplificată a unor aspecte reale.
Modelele pe care le vom folosi în studiul politicilor publice sunt
modele conceptuale. Avantajele utilizării modelelor:
- simplifică şi clarifică gândirea noastră despre politică şi politica
publică
- identifică aspecte importante ale problemelor politice.
- ne ajută să comunicăm între noi, concentrându-ne asupra
trăsăturilor esenţiale ale vieţii politice.
- dirijează eforturile noastre înspre o mai bună înţelegere a politicii
publice, sugerându-ne ceea ce este şi ceea ce nu este important.
- să sugereze explicaţii pentru politica publică şi să îi prevadă
consecinţele
Modele politici publice
•
•
•
•
•
•
•
•
•
modelul instituţional,
modelul grupurilor,
modelul elitei,
modelul raţional,
modelul incremental
modelul opţiunii publice,
modelul procesual,
teoria jocurilor, şi
teoria sistemelor.
Modelul procesual
Procesul de elaborare a politicilor publice
implică un set complex de elemente care
interacţionează între ele de-a lungul timpului
(Sabatier, 1999).
a.Pot fi implicaţi mai mulţi actori
b.Durata pe care se poate întinde procesul de
pol. pub.
c.Accesul la informaţii şi modul de interpretare a
acestora.
Modelul procesual
• Procesul prin care politica publică se formează, se
implementează şi se schimbă.
• Elaborarea politicii implică fixarea unui program
(capturarea atenţiei celor care o elaborează), formularea
propunerilor (elaborarea şi selectarea opţiunilor politice),
legiferarea politicii (formarea suportului politic; câştigarea
aprobării curţilor, preşedintelui şi parlamentului),
implementarea politicii (crearea birocraţiilor, cheltuirea
banilor, întărirea legilor), şi evaluarea politicii (studierea
eficienţei politicilor şi a popularităţii acestora).
• Este modelul preferat mai ales în SUA până la mijlocul
anilor 80 ai secolului trecut
Modelul procesual
• Prin abordarea procesuală se poate studia
cum sunt luate deciziile, şi poate chiar cum ar
trebui să fie luate. Dar această abordare nu
permite comentarea substanţei politicii
publice - cine ce anume primeşte şi de ce.
• Nu conţinutul politicii publice trebuie studiat,
ci procesul prin care politica publică se
formează, se implementează şi se schimbă.
Etapele Modelului Procesual (Dye)
Identificarea problemelor
se adresează (de către publicul larg
sau de grupuri interesate) solicitări
de acţiune din partea structurilor
guvernamentale
se decide care probleme vor fi
abordate
Stabilirea calendarului
pentru luarea deciziilor
Formularea propunerilor se elaborează propunerile de măsuri
de politici
pentru rezolvarea problemelor.
Legiferarea politicilor
-se selectează o propunere
- se construieşte un suport politic
pt. ea
-legiferarea
Etapele Mod. Procesual (cont.)
Implementarea politicilor
- organizarea birocraţiilor
- furnizarea
serviciilor
plăţilor
sau
- colectarea de impozite
Evaluarea politicilor
studierea programelor
- raportarea rezultatelor
programelor guvernamentale
Evaluarea impactului indirect sugerarea de schimbări şi
al programelor
adaptări
Procesele de politici publice
• Cadrul procesului de realizare de politici publice este format
dintr-un set logic de activităţi care sunt asociate muncii
administrative.
• Etapele procesului de realizare de politici publice sunt
următoarele:
–
–
–
–
stabilirea agendei, se ajunge la structurarea problemei
formularea de politici , ajungându-se la previziuni
adoptarea politicii publice, făcându-se recomnadări
implementarea politicii publice, având loc o monitorizare
– apreciere, evaluare a politicii publice.
Critici ale modelului procesual
• nu este respectată întotdeauna ordinea etapelor,
nici a activităţilor, apărând unele suprapuneri, iar
unele etape sau activităţi nici nu au loc. Procesul
nu e liniar,
• nu toate problemele din agenda publică apar din
sfera privată a interacţiunii sociale, guvernul este o
sursă majoră de subiecte pe agendă, fie drept
consecinţă a efectelor programelor existente, fie
ca rezultat al căutărilor pe o anumită temă.
• îndrumă cercetătorii să analizeze doar o etapă la
un moment dat şi să neglijeze întregul proces.
Critici ale modelului procesual
• Activităţile nu sunt neapărat identificate
numai de o anumită instituţie. Implementarea
nu trebuie să fie realizată doar de funcţionari
publici, nici legitimarea doar de către
legislativ.
• Această abordare are o viziune de sus în jos
asupra procesului de realizare a politicilor
publice, în care atenţia este îndreptată asupra
adoptării şi implementării legislaţiei.
Critici ale modelului procesual
• se simplifică mult procesul normal de cicluri
multiple şi aflate în interacţiune şi implicând
numeroase propuneri de politici la niveluri
administrative multiple. Pot fi mai multe
cicluri.
• Procesul este văzut ca un set de activităţi
distincte şi mai puţin ca un proces continuu.