Transcript ppt - WordPress.com

DEZVOLTAREA COGNITIVĂ
Ciclurile de viaţă
Dimensiuni şi stadii ale dezvoltării
Dezvoltarea cognitivă şi implicaţiile ei
în educaţie
Obiectivele UI 3


să descrie dezvoltarea cognitivă dupa
modelul Piaget;
să identifice implicaţii ale teoriilor dezvoltării
cognitive asupra educaţiei
Dezvoltarea stadială



Stadiu - secvenţă a dezvoltării, în care
comportamentul se organizează în jurul unei teme
dominante, cu caracteristici comune unui interval de
timp, dar diferite de ale altor stadii.
Fiecare nou stadiu al dezvoltării le încorporează pe
cele precedente,
Stadiile se parcurg în aceeaşi ordine la toţi indivizii,
dar cu viteze diferite
(Piaget, 1968)
Criterii de diferenţiere a stadiilor
1. Tipul fundamental de activitate (copilărie – jocul, adolescenţă – învăţarea, vârsta adultă –
munca);
2. Tipul de relaţii sociale în care se angajează fiinţa umană:
în copilărie – relaţii tutelate,
în adolescenţă şi la vârsta adultă – relaţii independente
3. Tensiuni şi consumuri de energie. Situaţiile generatoare de tensiune dominante în
diversele stadii sunt:

solicitările familiale şi şcolare pe de o parte şi posibilităţile copilului de a răspunde la
ele pe de altă parte;

cerinţele interne ale copilului pe de o parte şi posibilităţile grupului de a le răspunde.

tensiuni între diferitele laturi ale personalităţii copilului
temperament şi aptitudini la vârste mici; temperament şi caracter la vârste mai mari,
între structurile psihice vechi şi structurile noi ale elevului (între motivaţia extrinsecă din
copilărie şi motivaţia intrinsecă pentru studiu în adolescenţă)
între structurile psihice conştiente, subconştiente şi inconştiente (între afect şi raţiune)
(U.Şchiopu).
Caracteristici ale dezvoltării inteligenţei
umane
Stadiul
Caracteristici
Stadiul
senzorio-motor
0-2 ani
1. Diferenţiază forma obiectelor.
2. Recunoaşte agentul unei acţiuni şi este capabil să declanşeze acţiuni; scutură
o jucărie pentru a suna mai tare sau mai încet.
3. Achiziţionează obiectul permanent: (caută o jucărie ascunsă în prezenţa sa
după mai multe paravane.)
4. Achiziţionează primele conduite inteligente: conduita suportului, a sforii, a
bastonului.
5. Diferenţiază propriul corp de alte obiecte.
Stadiul
preoperator
2-7 ani
1. Îşi reprezintă obiectele prin imagini şi le înlocuieşte cu simboluri .
2. Învaţă limbajul ca mijloc de înlocuire a obiectelor.
3. Clasifică obiectele după un singur criteriu – culoare, formă.
4. Achiziţionează conservarea numărului în jur de 7 ani.
5. Gândirea este ,,egocentrică” copilul acceptând cu dificultate punctul de
vedere al celuilalt.
Stadiul
operaţiilor
concrete
7-11 ani
1. Gândeşte logic manipulând obiecte sau înlocuitori ai lor.
2. Achiziţionează conservarea masei la 7 ani, a greutăţii la 9 ani şi a volumului la
11 ani.
3. Clasifică obiectele după mai multe însuşiri şi le ordonează în serii.
Stadiul
operaţiilor formale
11-18 ani
1. Gândeşte logic folosind propoziţii şi verificând sistematic ipotezele.
2.Utilizează raţionamentul ipotetico-deductiv explorând viitorul şi problemele
ideologice.
3. Îşi poate analiza propria gândire.
După 18 ani
1. Gândirea se perfecţionează
Metode folosite de Piaget
Metoda clinica
 Piaget prezinta copiilor o anumita problema
 Le solicită să raspunda la intrebari
 După prezentarea raspunsului, copilul este solicitat
să-l justifice.
 Copilul este contrazis de catre experimentator astfel
ca se alfa in preyenta a 2 raspunsuri diferite (crearea
unui conflict cognitiv)
Exemplu de utilizare a metodei clinice
în stadiul preoperaţional
(până la 4-5 ani)
- va răspunde că şirul C are
mai mulţi nasturi pentru că
este mai lung;
- apreciază cantitatea după
spaţiul ocupat.
 stadiului operaţiilor concrete
(6-7 ani):
- deşi lungimea şirurilor B şi C
este alta, cantitatea a rămas
aceeaşi.

A
B
C
Fig.1 Conservarea cantităţii
Implicaţii în educaţie (ap. St. Elliott,
2000) - educatori, părinţi sau profesori, învăţători.
Stadiul senzorio-motor (0-2 ani):
- încurajaţi manipularea obiectelor,
demontarea, montarea acestora, explorarea
spaţiului.
- antrenaţi copilul în căutarea unor obiecte
ascunse chiar în prezenţa lui, în conduita
sforii, a bastonului, a suportului.

Stadiul preoperaţional (2-7 ani)

Continuaţi să încurajaţi manipularea obiectelor, demontarea, montarea
acestora.

Provocaţi copiii să imite animale, maşini, activităţi în absenţa acestora pentru a
consolida sistemul de reprezentări, a sprijini formarea conduitelor simbolice.

Solicitaţi copiilor să povestească ceea ce văd. Nu îi ajutaţi prea mult şi nici nu
pretindeţi că aţi înţeles ce vor să spună. Ajutaţi-i să expună clar, să reformuleze
pentru a se face înţeleşi. Solicitaţi-le să deseneze ceea ce au văzut.

Iniţiaţi jocuri de clasificare folosind obiecte uzuale pentru copil (sortaţi
pantofii într-o cutie, rochiţele în alta, bluzele în alt loc etc., de seriere (aranjaţi
pantofii/ pantalonii membrilor familiei de la cel mai mare la cel mai mic), puneţi
toate hainele albastre într-o cutie, pe cele roşii în alta.

Exersaţi memoria formelor şi a ordinii. Descrieţi diferite obiecte, prezentaţile, ascundeţi-le apoi solicitaţi copilului să le descrie din amintire.
Stadiul operaţiilor concrete (7-11 ani)



Pentru a ilustra diversele idei folosiţi obiecte
concrete, desene.
În asimilarea conceptelor porniţi de la
activităţile externe cu obiectele sau cu
înlocuitori ai acestora (imagini, machete,
scheme grafice).
Prea multe cuvinte, descrieri verbale pot să
blocheze înţelegerea în acest stadiu.
Stadiul operaţiilor formale (11-18 ani)

Amintiţi-vă că nu toţi elevii ajung în acelaşi timp la operaţiile
formale, unii nu vor ajunge niciodată

Folosiţi predarea mai aproape de concret sau mai departe de
concret, în funcţie de dezvoltarea cognitivă a copiilor cu care
lucraţi.

La diverse discipline, elevii se pot afla la niveluri cognitive diferite
deci când este posibil, menţineţi manipularea obiectelor pentru
că uşurează înţelegerea chiar şi la adulţi.

Furnizaţi exemple variate, suficiente înainte de o generalizare.

Nu propuneţi probleme prea dificile, eşecul este demotivant. Prin
atitudinea Dv. şi prin întrebări, încurajaţi căutarea mai multor
soluţii, mai multor implicaţii ale aceloraşi cauze.

Solicitaţi adolescenţilor să diferenţieze ceea ce este posibil de
ceea ce este real, prezentul de viitor.
Programul de îmbogăţire instrumentală


Feuerstein (1979, 1980, 1992): inteligenţa
este o conduită ca oricare alta care se poate
învăţa sau bloca.
Cauze ale blocării inteligenţei : atitudinea de
pasivitate, retragerea din situaţii dificile,
teama de asumare a riscurilor, lipsa de
încredere în sine, deprivarea culturală.
Demersul de îmbogăţire instrumentală
1. se determină coeficientul de inteligenţă al unui
subiect, folosind teste diagnostice (Learning
Potential Assessement Device (LPAD);
2. se antrenează subiectul într-un program de învăţare
cu probe de dificultate progresivă, fiecare probă
antrenând un tip de capacităţi
3. subiectul este testat din nou, cu testul iniţial şi
rezultatele obţinute se raportează nu la un etalon ci
la rezultatul obţinut de subiect înainte de învăţare.
Corespondenţa probe-capacităţi
(Feuerstein, 1979)
Probe
Capacităţi vizate
Organizarea
Orientarea spaţială
Compararea
Percepţia analitică
Analiza reprezentării grafice
Iluziile, deformările
Clasificarea
Stabilirea criteriilor
Relaţii temporale
Orientarea spaţio-temporală
Progresiile numerice
Relaţii între cifre
Silogismele
Relaţii tranzitive
2 Concepte fundamentale (Feuerstein,
1979)


Modificabilitatea structurii cognitive – omul este educabil,
deci se poate schimba.
Pune sub semnul întrebării ideea ireversibilităţii
dezvoltării: cromozomii nu trebuie să aibă ultimul cuvânt

Medierea - acţiunea de a interveni asupra unei persoane
pentru a o ajuta să funcţioneze mai bine pe plan intelectual

Medierea – o interacţiune relaţională între un subiect, care
învaţă, un obiect, o sarcină, un mediator, o situaţie de învăţare
Dezvoltarea inteligenţei la adulţi (Cattell,
Horn, 1967)
-
Inteligenţa fluidă
depinde de proprietăţile funcţionale
ale sistemului nervos,
-
este plastică, se manifestă în
rapiditatea învăţării şi a înţelegerii
-
poate fi măsurată prin teste de viteză
privind perceperea relaţiilor,
raţionamente abstracte, formarea
conceptelor, rezolvarea problemelor
folosind conţinuturi simbolice,
figurative, pe orice conţinuturi

-
are dezvoltarea maximă între 17 şi 30
de ani şi apoi descreşte discret, cu 37 puncte QI pe decadă, între 30 şi 60
de ani..

-
-
-
Inteligenţa cristalizată
este învăţată,
începe să crească uşor
după 20 de ani şi mai
accentuat după 35 de ani.
- poate fi măsurată prin
teste de abilităţi verbale şi
cunoştinţe culturale.
principala caracteristică:
specializarea - este cu atât
mai eficientă cu cât
acumulează mai mulţi
algoritmi, proceduri.
TEORIA INTELIGENŢELOR MULTIPLE (H. Gardner, 1983)
L IN G V IS T IC Ă
L O G IC O M A T E M A T IC Ă
V IZ U A L Ă /S P A Ţ IA L Ă
M U Z IC A L Ă /R IT M IC Ă
CO RPO R AL Ă
/C H IN E S T E Z IC Ă
IN T R A P E R S O A N L Ă
IN T E R P E R S O A N L Ă
N A T U R A L IS T Ă
- c o m p u n e r i, e x p r im a r e v e r b a l ă , fo lo sir e a c u v in te lo r p e n tr u a
e x p r im a s e n su r i
- se n sib ilita te la lim b a j
g â n d ir e a b str a c t ă , sta b ilir e a d e r e la ţii în tr e id e i, lu c r u r i
r a ţio n a m e n te lo g ic e , r e z o lv a r e d e p r o b le m e , c o n c e p te
m a te m a tic e
p e r c e p ţii v iz u a le p r e c ise
im a g in a ţie , o r ie n ta r e în sp a ţiu , o b se r v a r e a d e ta liilo r
să fa c ă h ă r ţi, să c r e e z e m o d e le
să tr a n sfo r m e , să r e c o n str u ia sc ă im a g in ile
m u z ic ă ,
să p r o d u c ă su n e te , să r e a c ţio n e z e la su n e te ,
să c â n te
să -şi u tiliz e z e c o r p u l p r o p r iu şi să m a n ip u le z e o b ie c te
m işc a r e , c o o r d o n a r e b u n ă ,
e x p r im ă id e i şi se n tim e n te p r in m işc a r e , g e stu r i
a r e c o n ştiin ţa n e v o ilo r fiz ic e a le o r g a n is m u lu i
in tr o sp e c ţie , a u to e v a lu a r e ,
se în ţe le g e p e sin e , ştie să îşi e x p r im e s e n tim e n te le ,
g â n d u r ile , stă r ile , e m o ţiile
în ţe le g e e m o ţiile a lto r a , in te n ţiile lo r , c o m p o r ta m e n tu l
n e g o c ie r e /m e d ir e
c o m u n ic ă e fic ie n t, v e r b a l şi n o n v e r b a l
v e d e p e r sp e c tiv e m u ltip le
- c la sific ă r i,
- s ă o b se r v e r e la ţii, d e ta lii se n z o r ia le
Implicatii in educatie


-
-
Educ. va evita etichetarea unui elev ca
avand un tip de int. slab dezvoltat.
Factori ai dezvoltarii:
Zestrea biologică: Mozart – f. dotat
Istoria personală
Fundamentele istorice şi culturale
Mini studiu de caz
-
-
W.A.Mozart – copil f. dotat, fratele său aprecia
muzica şi i-a susţinut financiar cariera; în Germania
muzicienii erau apreciaţi, sprijiniti de cei bogaţi.
Ce ar fi devenit Mozart dacă s-ar fi născut într-o
familie săracă, de englezi puritani, care ar fi văzut
muzica ca fiind “lucrare a diavolului”?
Th.Armstrong (1994). Multiple inteligence in the classroom.
Virginia: ASCD.p 20
Ereditate şi mediu (nature and nurture)
Activatori
ai MI
“Cristalizatori ai experienţei” evenimente cheie din copilărie
care favorizează dezvoltarea MI
Einstein: a primit un compas la 4
ani,
Enescu o vioara- 4 ani,
Menuhin a fost dus la un concert
simfonic la 12 ani.

Inhibitori ai MI
“Paralizanţi ai experienţei” –
shut down MI.
Să ne reamintim…




Dezvoltarea fiinţei umane se realizează în stadii ce se pot
analiza pe dimensiunea fizică şi motorie, cognitivă,
psihosocială.
Cele 4 stadii ale dezvoltării cognitive sunt: stadiul
senzorio-motor, stadiul preoperator, stadiul operaţiilor
concrete, stadiul operaţiilor formale.
Stadiile dezvoltării cognitive descrise de Piaget sunt
universale, întâlnite la toţi copiii.
Teoria lui Piaget asupra dezvoltării cognitive a influenţat
modul de investigare a copiilor, a propus elemente de
diferenţiere faţă de adult, a subliniat importanţa participării
copilului la acţiune, a materialelor concrete în lecţie, a
procesualităţii formării conceptelor