Transcript corali 2 - WordPress.com

Universitatea de Vest din Timisoara, Facultatea de chimiebiologie-geografie, specializarea - geografie
Inregistrarile coraligene
referitoare la paleoclimat
CUATERNAR
Studenti: Gherebeanu Camelia
Ilioni Beniamin
Ce este un “coral”?
Coralul, al cărui schelet calcaros, numit în
româneşte mărgean, are o culoare cel mai frecvent
roşie sau albă, este o colonie de polipi aparţinând
celenteratelor. Polipii sunt uniţi între ei prin canale
calcaroase. După moartea lor, pe vechiul schelet
calcaros se adaugă altul. Aşa se formează recifele
de corali. Orificiul buco-anal al fiecărui individ este
înconjurat de 8 tentacule. Scheletul lor calcaros
este folosit de om, deoarece se pot obţine din el
obiecte de artă şi de podoabă.
•
Construcţiile coraligene
În regiunile calde, între paralelele de 30º, în mările
calde (peste 20º), cu mare transparenţă, cu salinitate în
general ridicată şi adâncime redusă (40-60m), o serie de
organisme şi în primul rând coralii, creează un ansamblu
de construcţii calcaroase, ale căror dimensiuni depăşesc
uneori câţiva kilometri. Formele la care dau naştere sunt
variate şi poartă denumiri diferite.
•
Atolii sunt insule coraligene cu aspect de inel, cu un
diametru ce poate depăşi 60 km, care înconjoară o
lagună cu adâncime redusă. Cei mai tipici atoli se
găsesc în Oceanul Indian şi Oceanul Pacific.
•
Recifele barieră sunt tot construcţii coraligene, care
închid în interiorul lor una sau mai multe insule
necoraligene. Cel mai cunoscut recif barieră este în estul
Queslandului (Australia)
Ce este :Atolul?
Atolul este o formaţiune geologică de formă circulară
care înconjoară o lagună, formată din depunerea
scheletelor de corali. In interiorul lagunei se mai pot
descoperi resturi de activitate vulcanică care au dus la
formarea insulei din centrul lagunei.
După teoria lui Darwin, atolul de corali se formează în
jurul unei insule de origine vulcanică, ulterior insula se
poate scufunda în mare prin procese tectonice sau de
eroziune, urmată de formarea unui inel alcătuită din insule
mici de natură coraligenă.
O altă teorie a lui „Hans Hass” de formare a unui atol,
care ar avea loc fără existenţa unei insule vulcanice şi care
are loc în mările calde numai prin depunerea scheletelor de
corali, care fiind închişi în inel mor în lipsă de oxigen.
Cea mai mare structura de corali din ziua de
azi
• Cea mai mare structura
de corali de pe Terra ,
este giuvaierul ţărmului
Queensland, din nord
estul Australiei , şi se
întinde de-a lungul a
2600 kilometri şi acoperă
o suprafaţă de
344,400 km² .
Geneza recifului
Recifii actuali, coraligeni, au intervalul optim de
dezvoltare controlat de temperaturi medii anuale
situate între 25-30°C, salinitati de 25-35‰ ,
adâncimi situate în interiorul zonei fotice,
absenta suspensiilor în apa , o cantitate
moderata de nutrienti.
Dezvoltarea unui recif (până la formarea unui
bioherm) implică parcurgerea unei succesiuni
ecologice stricte care poate avea caracter
repetitiv autociclic. Astfel stadiile de dezvoltare
recifală sunt: stabilizarea, colonizarea,
diversificarea, dominarea.
1. stabilizarea materialului clastic este necesară deoarece o coralii
preferă un substrat ferm nu unul mobil pentru a se instala. Acest
proces are loc prin acţiunea bio-încrustanţiilor (alge, iarba de mare,
etc) sau prin procese diagenetice de cimentare.
2. colonizarea suprafeţei anterior stabilizate se face de regulă de
către un număr mic de specii. Coralii colonizatori au forme lamelare
sau rămuroase care crează mici habitaturi spre care sunt atrase
organismele încrustante.
3. în stadiul de diversificare numărul speciilor care contribuie la
formarea ecosistemului recifal creşte foarte mult (dublu-triplu), în
acelaşi timp diversitatea formelor se amplifică: de la aspecte
ramificate, lamelare, încrustante la masive sau domale. Cadrul
scheletic cunoaşte în acest stadiu o dezvoltare amplă pe verticală,
ajungând să perturbe regimul hidrodinamic prin crearea unor zone
protejate de curenţi în spatele armăturii recifale. Datorită creşterii
verticale accentuate, se ajunge şi la o zonare pe verticală a speciilor
constituente.
4. stadiul de dominare este caracterizat de reducerea numărului de
specii adaptate la noile condiţii hidrodinamice, când datorită atingerii
adâncimii specifice bazei valurilor, cadrul scheletic anterior dezvoltat
devine instabil. Principalele grupuri de organisme prezente în acest
stadiu sunt cele încrustante.
Reciful de la Topalu
•
Reciful neojurasic de la Topalu
reprezinta cea mai clara sectiune
de formatiuni de natura coraligena
ale jurasicului superior
(Neojurasicului) din România.
Acest complex coraligen este
constituit dintr-o succesiune de
calcare diferentiate litologic.
Structura calcarelor coraligene
masive de aici este asemanatoare
si cu cea a recifilor dezvoltati în
zonele Alpilor, în marginea
platformei epicontinentale
hercinice. De un mare interes
stiintific sunt structurile de origine
algala - stromatolite - care ca
frecventa, varietate si dimensiuni
sunt pâna în prezent unice în
Europa.
Coralii
• Recunoscute pentru
uimitoarea lor bogatie
de specii si pentru rolul
lor in mentinerea
biodiversitatii oceanice,
recifele de corali s-au
dovedit deosebit de
importante si pentru
aparitia de specii noi.
O expediţie a grupului
pentru protecţia mediului
Greenpeace a scos la
iveală o viaţă maritimă
uimitoare pe fundul
Oceanului Arctic. Culori
uluitoare,pajişti de corali şi
o lume nedescoperită zace
la temperaturi de sub zero
grade.
Coralii in general trăiesc în apele mai puţin adânci. Numai
acolo pot să trăiască în simbioză cu algele care efectuează
procesele de fotosinteză
Studiul paleoclimatic al coralilor
• Studiile coraligene, s-au bazat in principal pe
inregistrarile mediului de crestere a ratei de
corali, a izotopilor si a urmelor de elemente.
• Pentru studiile paleoclimatice, subgrupa
importanta este constructia recifului, coralii
masivi in care polipii coralilor traiesc simbiotic cu
algele unicelulare.
• Rata cresterii coralilor variaza in cursul unui an.
Straturile cu densitate ridicata sunt produse in
timpul celor mai mari temperaturi ale apelor de
suprafata.
Rata cresterilor coraligene din
Paleoclimat
• Rata de crestere a coralilor , se bazeaza pe o varietate
de factori incluzand temperatura marii de suprafata si a
valabilitaii nutritionale.
• Recordul celei mai lungi rate de cresteri coraligene, este
dat de Patzold and Wefer, Bermuda. In acesata regiune,
rata cresterii e invers proportionla cu temperatura marii
de suprafata.
• Cresterea coralilor este data de bogatia nutritionala a
apelor de suprafata.
• Cele mai friguroase conditii experimenteaza din-14701710 si din -1760 pana la sfarsitul secolului 19, urmate
de incalzirea secolului 20.
Fotografii ale razelor pozitive de bucati de corali, din largul coastei de
Kenya. Bucatile acopera o perioada din 1944 -1700.
Urmele elementelor din corali
• Deoarece majoritatea elememtelor sunt chimic
asemanatoare cu Calciul, sumele urmelor acestor
elemente pot fi gasite in scheletul carbonat al coralului.
Multe studii au aratat cum concentratia relativa a unor
elemente ofera semne ale unui paleoclimat sau
oceanoclimat.
Stiati ca?
• Uniunea Internaţională pentru Conservarea
Naturii a arătat la Poznan că o cincime din
recifele de corali ar fi dispărut deja de pe Glob
din cauza creşterii acidităţii oceanelor, aceasta
din urmă fiind legată de încălzirea globală În
prezent, toate recifele sunt ameninţate de
schimbarea climatică, au mai spus specialiştii.
• Cantitatea de dioxid de carbon şi de alte gaze
cu efect de seră din atmosferă creşte şi este
responsabilă, printre alte lucruri, de creşterea
temperaturii oceanelor.
Bibliografie
• R. S. Bradley, PaleoclimatologyReconstructing climates of the Quaternay,
second edition, International geographics
series, Volume 68
• Gheorghe Ianos – Paleogeografia
cuaternarului , 2005