Transcript patologia globului ocular si anexe.conv

PATOLOGIA PLEOAPELOR
• Edemul palpebral: inflamator şi neinflamator, primar
sau secundar (se exprimă clinic prin fotofobie,
sensibilitate palpebrală, epiforă).
• Blefaroptoză: căderea pleoapelor (senilitate, paralizii).
• Blefarospasm: contracţia orbicularului pleoapelor.
• Entropion: răsfrângerea pleoapelor spre globul ocular.
• Ectropion: răsfrângerea pleoapelor spre exterior.
• Trichiasis: creştere anormală a cililor către globul
ocular.
• Districhiasis: creşterea cililor pe două rânduri, cu
direcţii anormale de orientare.
PATOLOGIA PLEOAPELOR
• Blefarite (blefaro-conjunctivite): inflamaţia pleoapelor (inflamaţia
pleoapelor şi a conjunctivei), exprimată localizat ca hordeolum
(inflamaţia acută, supurativă a glandelor Meibomius sau Zeiss) şi
chalazion (inflamaţia cronică a glandei Meibomius) sau difuz
(alergice, bacteriene, micotice, parazitare).
• Tumori: adenom, papilom, fibrom, adenocarcinom, carcinom
scvamocelular, fibrosarcom, melanom, histiocitom etc.
• Pleoapa a III-a (membrana nictitantă): formaţiune prevăzută cu
o glandă lacrimală accesorie şi o componentă limfoidă cu rol de
protecţie locală:
 Prolapsul membranei nictitante
 Hiperplazia limfoidă
 Inflamaţii (acute şi cronice)
 Necroza cartilajului pleapei a III-a
Edem palpebral asociat cu entropion şi edemul feţei (etiologie alergică – înţepături
insecte)
Blefarită acută: etiologie micotică, eritem, edem, cruste (consecutive supuraţiei)
Blefarită: etiologie parazitară (demodicoză), alopecie, edem palpebral
Blefarită: etiologie alergică eritem local, depilaţie
Examen histologic si citologic din granulom parazitar (Thelazia)
Tumori benigne: adenom de glandă Meibomius
Tumori benigne: papilom palpebral
Limfom cutanat cu localizare palpebală
Carcinom scvamocelular (perle cheratozice)
Inflamaţia cronică pleoapei a III-a: aspect îngroşat, neovascularizaţie locală
evidentă.
PATOLOGIA CONJUNCTIVEI
• Hemoragii: sub formă de echimoză cojunctivală traumatică
sau ca rezultat al tulburărilor de coagulare a sângelui.
• Chemosis: edemul conjunctival, de obicei un semn al
inflamaţiei conjunctivale.
• Conjunctivita (cheratoconjunctivita): inflamaţia
conjunctivei (inflamaţia conjunctivei şi a corneei). Poate
evolua acut şi cronic, unilateral sau bilateral. Etiologie
diversă: bacteriană, virală (maladia Carre), traumatică,
parazitară (Thelazia spp.), alergică.
– Tipuri particulare: conjunctivita foliculară şi cheratoconjunctivita
sicca (conjunctivă îngroşată, hiperemiată, inconstant pigmentată,
cornee opacifiată, vascularizată, pigmentată, uneori ulcerată).
Echimoza conjuctivală traumatică: leziune consecutivă unui traumatism cranio-cerebral
Chemosis: burelet de culoare roşie în jurul limbului sclero-cornean, consecutiv
implantării unui corp străin.
Chemosis: edemul se cuprinde conjunctiva palpebrală (hiperemie, aspect infiltrat, tumefiat)
•
•
•
•
•
PATOLOGIA CORNEEI
Este formată din epiteliu scvamos necheratinizat, membrana Bowman (lipseşte la
câine şi pisică), stroma corneană, membrana Descemet, endoteliu (mezoteliu
cornean, monostrat de celule poligonale aplatizate care vin în contact cu umoarea
apoasă). Nu prezintă vascularizaţie şi pigmentaţie.
Anomalii: dermoidul cornean, reprezintă o insulă ectopică de piele, prezintă
bază mare de implantare, conţine în structura sa glande sebacee şi fire de păr,
localizată de obicei către unghiul temporal al ochiului.
Degenerarea şi infiltrarea corneană: duce la opacifierea corneei, evoluează
unilateral sau bilateral, depozitele sunt localizate sub epiteliul scvamos; leziunea
este asociată proceselor inflamatorii, traumatismelor corneene, hipotiroidismului
şi sindromului Cushing; cea mai frecventă este lipomatoza (lipidoză sau
lipomatoză) corneană, acumulările de colesterol şi săruri de calciu.
Edemul cornean (ochii albaştri): corneea este opacă, cu nuanţe omogene, uşor
albăstrui (fum de ţigară); leziunea apare secundar unor inflamaţii corneene,
ulcerelor corneene sau glaucomului; leziune prezentă în tabloul lezional al
hepatitei contagioase canine.
Ulcerul cornean: etiologie diversă (traumatică, infecţioasă, carenţială), superficial
sau profund, primar sau secundar. Cele profunde determină secundar instalarea
desmetocelului (hernierea membranei Descemet) sau a stafilomului (hernierea
irisului).
PATOLOGIA CORNEEI
• Cheratite (inflamaţiile corneei): în general sunt recunoscute morfologic
prin apariţia opacifierii produsă de infiltratele celulare, neovascularizaţiei
şi pigmentaţiei melanice. Evoluează simultan cu inflamaţia conjunctivei
(cheratoconjunctivite). Evoluţia unei cheratite presupune mai multe faze:
– de infiltraţie (cu celule inflamatorii);
– de vascularizaţie (vase de neoformaţie care pornesc de la limbul
sclerocornean, scleră şi iris);
– de resorbţie (vindecare cu sau fără sechele).
• Cheratitele vasculare: pot evolua superficial (neovascularizaţia fină,
are aspect arborescent) sau profund (neovascularizaţie evidentă, este
rectilinie, cu aspectul perilor de pensulă);
• Cheratita pigmentară: corneea apare pigmentată în brun (epiteliul
scvamos) .
• Cheratoconjunctivita sicca (ochiul uscat): leziune indusă de
scăderea, absenţa sau modificarea calităţii secreţiei lacrimale.
Conjunctiva şi corneea se usucă, se instalează o cheratoconjunctivită
purulentă, urmată de cheratită vasculară superficială, apoi profundă.
Cronicizarea leziunilor este marcată de pigmentaţia melanică. Nara de
pe aceeaşi parte este uscată.
Dermoid cornean,
fire de păr, glande sebacee,
cheratinizare corneană
Edemul cornean: cornee opacă, culoare omogenă, difuză, albăstrui (fum de ţigară).
Ulcer cornean, aspect înfundat al corneei, opacifiere periferică
Ulcer cornean, aspect înfundat al corneei, opacifiere difuză a corneei asociată cu
neovascularizaţie(cheratită vasculară superficială).
Diagnosticarea ulcerului cornean: folosirea substanţelor colorante (fluoresceina). Pata
galben-verzuie pune în evidenţă un ulcer cornean superficial.
Ulcer cornean profund complicat cu desmetocel. Instalarea ulcerului este secundară unei
cheratite vasculare profunde, marcată de prezenţa vascularizaţiei corneene (vase scurte,
groase, perpendiculare pe limbul sclero-corneean, cu aspect de “peri de pensulă”).
Cheratită vasculară superficială: leziunea este caracterizată prin prezenţa simultană a fazei
de infiltraţie (aspect opac, cu caracter focal) şi a celei vasculare (reţea discretă cu aspect
arborescent).
Cheratită vasculară superficială: aspect arborescent al vaselor de neoformaţie
Cheratită pigmentară: aspect uşor rugos al suprafeţei corneene, pigmenaţie
melanică evidentă.
Cheratoconjunctivita sicca (ochiul uscat): faza infiltrativă, aspect mat, folicular al
corneei şi conjunctivei pleoapei a III-a.
Cheratoconjunctivita sicca (ochiul uscat): fază de vascularizaţie superficială
asociată cu pigmentaţia corneană.
Cheratoconjunctivita sicca (ochiul uscat): fază de vascularizaţie superficială
asociată cu pigmentaţia corneană şi a conjunctivei palpebrale.
Cheratoconjunctivita sicca (ochiul
uscat): fază de vascularizaţie
superficială asociată cu
pigmentaţia corneană şi a
conjunctivei palpebrale şi bulbare.
Cheratoconjnctivita sicca (ochiul uscat)
Se observă prezenţa dominantă a
infiltratului inflamator (faza de
infiltraţie) şi debutul pigmentaţiei
melanice care atestă cronicizarea
leziunilor corneene.
Tumori melanotice corneene
(melanocitom, melanom).
Masa tumorală conţine
cristale de colesterol.
PATOLOGIA CRISTALINULUI
• Componentă exclusiv epitelială, nevascularizată. Nutriţia cristalinului este
asigurată după naştere de umoarea apoasă, orice modificare cantitativă şi
calitativă a acesteia atrage după sine leziuni în cristalin manifestate
prepoderent prin opacifieri ale acestuia (cataracta).
• Afakia: lipsa congenitală a cristalinului.
• Microfakia: cristalin subdimensionat, atrage instalarea secundară a luxaţiei.
• Cataracta: opacifierea cristalinului, se exprima clinic sub formă de “pupilă
albă”. Zonele de opacifiere îmbracă aspecte diverse ca formă, extindere şi
localizare.
– după evoluţie: incipientă, imatură, matură, hipermatură;
– după momentul apariţiei: congenitală, evolutivă, senilă;
– după formă: fusiformă, punctată, suturală, stelată.
• Subluxaţia: deplasare parţială a cristalinului din fosa hialoidă, ca urmare
a deşirării sau rupturii parţiale a ligamentului suspensor.
• Luxaţia: deplasarea totală a cristalinului din fosa hialoidă, ca urmare a
rupturii totale a ligamentului suspensor (anterioară, posterioară, verticală).
Cataractă suturală anterioară: este diagnosticată după aspectul de sutură în Y.
Cataractă punctată hipermatură: culoarea neagră a irisului atestă
asocierea cu un proces inflamator
Luxaţie posterioră de cristalin: cristalinul se regăseşte în vitroasă.
Luxaţie anterioară de cristalin: cristalinul maschează aproape în totalitate irisul. Luxaţia a
indus secundar edem cornean, datorită compresiei exercitată de cristalinul luxat pe epiteliul
posterior al corneei.
Luxaţie anterioară de cristalin: cristalinul maschează aproape în totalitate irisul. Luxaţia a
indus secundar edem cornean, datorită compresiei exercitată de cristalinul luxat pe epiteliul
posterior al corneei.
PATOLOGIA UVEEI
•
•
•
•
•
•
Este formată din iris, corp ciliar şi coroidă. Fiind o tunică vasculară, uveea
realizează funcţia de nutriţie. Orice leziune uveală se va răsfrânge negativ
asupra întregului glob ocular.
Aniridia: lipsa irisului, unilaterală sau bilaterală, mai frecventă la pisicile din
rasa Persană.
Heterocromia irisului: anomalie de pigmentaţie; se va face diagnostic
diferenţial cu alte situaţii de decolorare (inflamaţia irisului) sau de
hiperpigmentaţie (tumori melanotice).
Chisturi iriere: unice sau multiple, antrenează tulburări de vedere.
Inflamaţiile: uveite, exprimate ca irite, ciclite (uveite anterioare) sau
coroidite (uveite posterioare). Etiologia este diversă (traumatisme, inflamaţii
extinse de la nivel cornean sau retinian, sistemice , mediate imun). Se exprimă
morfologic şi clinic prin: durere, fotofobie, blefarospasm, epiforă, evidenţierea
puternică a pleoapei a III-a, congestia puternică a vaselor de la nivelul limbului
sclerocornean (vase scurte, drepte, aspect de perie), edem cornean, hemoragie
în camera anterioară (hyphema), acumulare de puroi în camera anterioară
(hypopion), decolorarea irisului (edem şi exsudat), mioză.
Tumorile uveei: primare (melanomul, adenocarcinomul, fibrosarcomul
traumatic felin), secundare (limfomul ocular la câine, pisică, vacă)
Chisturi iriene (uneori fără semnificaţie patologică, în mod obişnuit antrenează
tulburări de vedere.)
Uveită anterioară (irită): decolorarea irisului, vascularizaţie evidentă, mioză
Uveită acută
anterioară (irită) cu
etiologie traumatică
(pisică): mioză
intensă, hiperemie,
acumulări de exsudat
în camera anterioară,
hiperemia conjunctivei
palpebrale.
Uveită acută
anterioară: coroană
vasculară în perie la
nivelul limbului
sclerocornean, edem
cornean, buftalmie
(ochi exoftalmic,
bulbucat).
Hyphema (ochiul
roşu): hemoragie
în camera
anterioară.
Prezenţa sa indică
instalarea unei
uveite anterioare.
Uveită anterioară cronică: cronicizarea inflamaţiei irisului este urmată de apariţia
sinechiilor anterioare sau posterioare faţă de poziţia normală a irisului, manifestate
prin deformări ale pupilei.
Uveită anterioară
(iridociclită):
leziunea este
cronicizată
datorită instalării
secundare a
cataractei
(etiologie
parazitară toxoplasmoză).
Limfom ocular: depozite în camera anterioară, opacifierea corneei. Examenul
citologic al umorii apoase confirmă diagnosticul (limfom centrocitic).
PATOLOGIA CORPULUI VITROS
• Corpul vitros este un tip particular de ţesut conjunctiv (bogat
în acid hialuronic), nevascularizat, transparent, care se
interpune între cristalin şi retină.
• Hemoragia corpului vitros: traumatisme, intoxicaţii cu
derivaţi cumarinici, secundar inflamaţiilor retiniene şi
coroidiene.
• Inflamaţia corpului vitros: hialită, este o complicaţie a
traumatismelor soldate cu perforarea globului ocular sau a
inflamaţiilor care cuprind tot globul ocular (panoftalmie).
• Lichefierea corpului vitros: sinerezis, apare consecutiv
luxaţiei de cristalin şi a hialitei.
PATOLOGIA RETINEI
• Retina reprezintă extensia anterioară a encefalului. Examinarea fundului
de ochi (oftalmoscop) are ca obiectiv punerea în evidenţă a leziunilor
retiniene.
• Displazia retiniană: dezvoltare anormală retinei. Poate avea etiologie
infecţioasă (viroze), genetică, fizică (iradiere, traumatisme uterine).
• Atrofia retiniană progesivă: are ca urmări pierderea vederii de noapte,
apoi celei de zi, midriază, reflex pupilar diminuat sau absent.
• Degenerescenţele retiniene: ca urmare a deficitului de taurină şi tiamină
(pisică), hipovitaminoza A (suine, bovine).
• Retinopatii specifice: retinopatia hipertensivă, retinopatia diabetică.
• Dezlipirea (decolarea) de retină: separarea retinei de coroidă, etiologie
diversă (congenitală, traumatică, inflamatorie, tumorală), se exprimă
clinic prin cecitate (orbire produsă consecutiv leziunilor globului ocular).
• Inflamaţiile retinei: retinite, nu se exprimă clinic decât sub formă de
retino-coroidită. Etiologia este diversă: infecţioase, traumatice, mediate
imun etc.
Dezlipirea de
retină: la
examenul
fundului de ochi
se observă o
structură mobilă,
de culoare albă,
vasele retiniene
sunt clar
evidenţiate la
nivel pupilar.
GLAUCOMUL
• Glaucomul este o afecţiune oculară caracterizată prin creşterea
presiunii intraoculare. Aceasta este generată presiunea exercitată de
componentele lichide (umoarea apoasă) asupra structurilor externe
ale globului ocular (egală la ambii ochi, variabilă ca valoare în
funcţie de specie).
• Efectele creşterii cantităţii de umoare apoasă se răsfrâng asupra
tuturor componentelor oculare:
– retina şi nervul optic: scăderea acuităţii vizuale, orbire;
– corneea: edem corneean, deşirarea membranei Descemet
(aspect marmorat al corneei);
– iris: ischemie, degenerescenţă, midriază (pupilă fixă);
– cristalin: deşirarea până la ruperea ligamentului suspensor
(luxaţie);
• Se observă clinic şi morfologic: fotofobie, blefarospasm, midriază
moderată apoi fixă, se ajunge la buftalmie, edem cornean,
evidenţiere puternică a vaselor episclerale.
Glaucom: edem
cornean, evidenţiere
a vaselor episclerale
Glaucom: buftalmie, evidenţiere a vaselor episclerale
Glaucom: aspectul marmorat al corneei denotă deşirările membranei Descemet