Transcript lectie 7 rolul ochiului. igiena ochiului.

Rolul ochiului. Igiena
ochiului.
În lecţia trecută am aflat că ochiul
cuprinde mai multe medii transparente cu
rol de lentilă. Toate aceste medii de refracţie
formează împreună „sistemul dioptric al
ochiului”al cărui centru optic se află aproape
de faţa posterioară a cristalinului.
Acest sistem fiind convergent, obiectele
aşezate înaintea lui se întruchipează în
imagini reale şi răsturnate care, dacă ochiul
are o alcătuire normală, se formează pe
retină.
Cu ajutorul unor aparate specializate s-a
putut fotografia o imagine formată pe retina
umană.
Cristalinul este un organ datorită
căruia putem vedea clar obiectele aflate
la distanţe diferite. El se bombează la
vederea de aproape şi se aplatizează
când privim obiecte mai îndepărtate
permiţând formarea imaginii chiar pe
retină. Acest fenomen se numeşte
acomodare. Distanţa cea mai mică la
care obiectele pot fi văzute clar este de
15-20 cm şi poartă denumirea de punct
proxim.
Conurile şi bastonaşele sunt
elementele
sensibile
la
lumină
(fotosensibile). Excitaţia se transmite
nervului optic, iar influxul nervos format
porneşte spre encefal.
• Celulele cu bastonaşe sunt sensibile
la diferenţa de intensitate luminoasă şi
permit vederea crepusculară. De aceea,
la căderea nopţii, chiar dacă nu mai
distingem
culorile,
zărim
conturul
obiectelor.
• Celulele cu conuri, din contră,
funcţionează doar în plină lumină. Ele
primesc informaţiile asupra formei şi
culorii obiectelor.
• În pata galbenă se găsesc numai
celule cu conuri şi aici se formează cea
mai clară imagine.
Imaginea formată pe retină se
menţine scurt timp (1/30-1/50 s),
apărând în continuare noi imagini, iar
cele anterioare dispărând.
Pe calea nervului optic, la encefal
sosesc informaţiile provenite de la cei
doi ochi: această vedere binoculară
asigură elementul de relief al obiectului
(forma acestuia).
Encefalul analizează mesajul sosit
prin nervul optic şi îl transformă în
senzaţie vizuală, care se manifestă
prin recunoaşterea obiectelor.
Pe traseul lor spre aria vizuală din
scoarţa cerebrală, cei doi nervi optici
se încrucişează.
Datorită activităţii encefalului,
imaginea finală reflectă toate însuşirile
obiectului privit, fiind reală şi dreaptă.
Defecte ale vederii
Atunci când globul ocular prezintă
deficienţe de conformaţie sau când unul dintre
elementele ce îl alcătuiesc nu funcţionează
normal apar anumite defecte ale vederii.
Daltonismul este un astfel de defect, care
constă în incapacitatea unor persoane de a
distinge culorile, îndeosebi roşul de verde.
Vă propun un test, folosind imaginile
alăturate. Dacă citiţi numărul 57 în figura 6,
vederea noastră în culori este normală: Dacă,
însă citim 35 vederea este deficitară.
Dacă în figura 7 citim numărul 73 vederea
noastră în culori este normală. Dacă nu citim
nimic, ea este deficitară.
Astfel de situaţii se explică prin faptul că
celulele cu conuri conţin pigmenţi sensibili la
lumină, care ne permit să înregistrăm
imaginile şi culorile obiectelor din mediu. Dacă
unii pigmenţi lipsesc, anumite culori nu pot fi
văzute sau sunt confundate cu altele.
Miopia. Se întâmplă că unii dintre
noi să poarte ochelari, deoarece fără ei
nu văd ce se scrie pe tablă.
Dar dacă apropie un obiect de ochi,
ei disting amănunte pe care ceilalţi le
văd doar cu lupa. Acest defect se
numeşte miopie.
Observaţi lentilele ochelarilor purtaţi
de un miop. Marginile acestora sunt mai
groase decât le este centrul.
Acestea sunt lentile divergente.
Figura 8 reprezintă un ochi miop.
În acest caz, diametrul anteroposterior al ochiului este prea alungit şi
astfel imaginea se formează înaintea
retinei.
Datorită lentilelor biconcave a
ochelarilor, imaginea se formează unde
trebuie, pe retină.
• Hipermetropia. Atunci când imaginea se formează în spatele retinei se spune că
persoana în cauză suferă de hipermetropie. Figura 9 prezintă un ochi hipermetrop, la
care diametrul este mai scurt decât la un ochi normal. Defectul se corijează cu
ajuotrul unei lentile biconvexe (convergente).
• Prezbitismul. În jurul vârstei de 45 ani, o dată cu înaintarea în vârstă, puncutl
proxim creşte, astfel că distanţa la care un obiect este văzut clar ajunge la circa 1 m.
Cauza acestui defect de vedere este pierderea elasticităţii cristalinului, deci a puterii
de acomodare a acestuia. În prezbitism, imaginea se formează, ca şi în cazul
hipermetropiei, în spatele retinei şi se corectează tot cu ochelari care au lentile
biconvexe.
Igiena ochiului
Datorită rolului său în viaţa omului,
ochiul poate fi considerat cel mai
important organ de simţ, de aceea, el
trebuie să fie protejat şi îngrijit încă din
copilărie,
prevenindu-se
acţiunea
factorilor de risc.
La copii şi adolescenţi, cristalinul
fiind mai elastic, puterea de acomodare
a ochiului este mai mare decât la
adulţi. Din această cauză acuitatea
vizuală a copilului este mai bună decăt
la vârsta adultă.
Pentru a păstra cât mai multă vreme ochiul în bună stare, este necesar să
respectaţi unele reguli de igienă.
Când citiţi şi scrieţi, lumina trebuie să cadă pe obiect şi nu pe ochi şi să vină din
partea stângă sau de sus. Iluminatul trebuie să fie suficient, altfel ochiul oboseşte.
Distanţa optimă dintre ochi şi carte este de 25-30 cm.
Lumina prea puternică oboseşte retina, de aceea purtarea ochelarilor fumurii este
obligatorie în anumite situaţii. Expunerea ochilor la o lumină foarte puternică poate
duce la dezlipirea retinei şi la orbire.
Creionul, pixul, compasul, petardele, praştia, preucm şi alte obiecte pot fi
periculoase pentru ochi, dacă sunt îndreptate asupra lor.
În cazul uni accident ocular, prezentarea imediată la medicul oftalmolog este
obligatorie.
Stări patologice ale ochiului
Ochiul este un organ sensibil, expus
permanent unor factori dăunători din
mediu: lovituri întâmplătoare, întensitatea
puternică sau slabă a luminii, substanţele
toxice iritante, microbi, lipsa unor vitamine
din alimentaţie, dar mai ales lipsa de
igienă. Sub acţiunea acestor factori se
poate ajunge la îmbolnăviri mai mult sau
mai puţin grave şi chiar la orbire.
Conjunctivita se manifestă prin
inflamarea conjunctivei datorită infectării
cu microbi sau pătrunderii unor corpuri
străine sub pleoape.
Xeroftalmia este o boală a ochiului
provocată de lipsa vitaminei A din
alimentaţie. În acest caz, corneea devine
opacă.
Orbirea poate fi porvocată de
următoarele afecţiuni:
• tumoră sau hemoragie la nivelul
centrului vizual din scoarţa cerebrală
• lezarea, presarea nervului optic sau
tumoare a hipofizei
• desprinderea retinei
• opacifierea cristalinului
• rănirea corneei şi conjunctivei sau
infectarea lor cu microbi
• hipertensiune la nivelul vaselor de
sânge din coroidă.
Iluzii optice
Formarea unei imagini presupune
parcurgerea
mai
multor
etape:
recepţionarea excitaţiei luminoase, care
este un proces de natură chimică;
transmiterea influxului nervos (proces
fizic): analiza informaţiilor luminoase
ajunse la nivelul creierului, unde se
elaborează imaginea obiectului.
Pe acest drum destul de complicat
pot să apară unele erori în aprecierea
formei, culorii, dimensiunii sau sensului
mişcării obiectelor.
Astfel de erori se numesc iluzii
optice şi sunt clasificate de specialişti în
mai multe categorii: efecte primare,
iluzii secundare, iluzii spaţiale, iluzii de
culori şi de mişcare, iluzii psihologice.
Sfârşit