Transcript ÎNTREPRINDEREA În urma parcurgerii acestui capitol veţi putea cunoaşte: Noţiunea de întreprindere Trăsăturile caracteristice ale întreprinderilor Clasificarea întreprinderilor Tipurile de producţie 1.

ÎNTREPRINDEREA
În urma parcurgerii acestui capitol veţi putea cunoaşte:
Noţiunea de întreprindere
Trăsăturile caracteristice ale întreprinderilor
Clasificarea întreprinderilor
Tipurile de producţie
1. CONCEPTUL DE ÎNTREPRINDERE
Întreprinderea este veriga de bază a economiei, este o unitate
economică care dispune de personalitate juridică, formată dintr
-un grup organizat de persoane, care desfăşoară procese de
muncă utilizând mijloace materiale financiare şi informaţionale
pentru realizarea de bunuri, executarea de lucrări sau prestarea
unor servicii conform cerinţelor pieţei şi urmărind obţinerea
unui profit cât mai mare.
TRĂSĂTURILE ÎNTREPRINDERII
Fiecare întreprindere constituie o unitate
economică distinctă, atât faţă de întreprinderile
care aparţin unor ramuri economice diferite, cât
şi faţă de întreprinderi care aparţin aceleiaşi
ramuri sau subramuri, deoarece are
a)
TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE ÎNTREPRINDERII
a) unitatea tehnico-productivă;
b) unitatea organizatorico-administrativă;
c) unitatea economico-sociaIă;
Întreprinderea ca unitate tehnico-productivă asigură combinarea diferită a factorilor de producţie cu
scopul realizării în condiţii optime a obiectului de activitate. Două forme :
1) omogenitatea procesului tehnologic: în secţiile de bază se desfăşoară procese de producţie similare
organizate asemănător, dotarea lor fiind cu aceleaşi tipuri de utilaje, forţa de muncă e structurată pe
meserii identice şi se obţin produse finite asemănătoare.
2) unitatea producţiei fabricate: secţiile de bază desfăşoară procese tehnologice diferite, utilarea lor
este diferită, forţa de muncă va fi diferit specializată, dar toate secţiile de bază concură la realizarea
aceloraşi produse care determină profilul întreprinderii
b) Întreprinderea ca unitate organizatorico-administrativă are următoarele caracteristici:
1) obiect de activitate propriu;
2) structura organizatorică de producţie, concepţie şi funcţională proprie;
3) existenţa unei denumiri şi a unui sediu propriu;
c) Întreprinderea ca unitate economico-socială:
1) organizarea şi conducerea pe principiul rentabilităţii, acoperind cheltuielile din venituri + profit;
2) dispune de buget propriu de venituri şi cheltuieli;
3) posedă cont propriu de decontare la bancă;
4) încheie contracte în nume propriu cu alte unităţi;
5) urmăreşte respectarea cerinţelor pieţei, fapt ce influenţează întreaga ei activitate.
3.Clasificarea întreprinderilor
1.
-
-
-
-
-
DUPĂ FORMA DE PROPRIETATE A CAPITALULUI SOCIAL ŞI A PATRIMONIULUI:
- î. proprietate publică (regii autonome / companii naţionale), în ram. strategice, au pers. jur.,
funcţion. cf. princ. autogest ec.-fin., nu se preocupă de creşt. eficienţei, pt. că statul le protej.
- î. proprietate privată-persoane juridice organizate sub formă de societăţi comerciale, au
patrimoniu propriu,organizare de sine stătătoare şi pot fi conform legii 31/1990:
S.N.C. - societate in nume colectiv (nu separă patrimoniul personal de cel al societăţii;
obligaţiile sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată a tuturor asociaţi
lor; părţile sociale nu sunt reprezentate de titluri negociabile)
-S.C.S. - societate în comandită simplă (obligaţiile sunt garantate cu patrimoniu şi cu
răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi, comanditarii răspund însă numai
la limita aportului şi nu se amestecă în administrarea societăţii; capitalul se divide în părţi
sociale care nu pot fi cedate fără acordul unanim al comanditarilor).
-S.C.A. - societate in comandită pe acţiuni (capitalul social se divide în acţiuni, obligaţiile sunt
garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată si solidară a asociaţilor
comanditaţi; comanditarii au obligaţia numai de a-şi plăti acţiunile lor şi răspund in limita
acţiunilor deţinute)
- S.A. - societate pe acţiuni (este societatea comercială ale cărei obligaţii sociale sunt garantate
cu patrimoniul social, iar asociaţii sunt obligaţi să răspundă în limita capitalului subscris,
exprimat în acţiuni. Acţiunile pot fi transmise liber terţelor persoane.
- S.R.L. - societatea cu răspundere limitată care poate fi cu asociat unic sau colectiv
(reprezintă societatea comercială ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul
social, iar asociaţii răspund numai cu cota lor socială. Părţile sociale ale asociaţiilor sunt, în
principiu, netransmisibile altor persoane şi nici reprezentate prin titluri negociabile, ca
S.CA, SA, S.R.L. sunt societăţi de capitaluri care separă averea personală de capitalul societăţii,
în general un capital considerabil, existenţa mai multor proprietari-acţionari determină divergenţe
între manageri-salariaţi şi proprietari-acţionari privind repartizarea profitului.
* Mărimea minimă a capitalului social- 25 mil. (S.C.A. , S.A); 2 mil. (S.RL.)
VN/acţiune, parte socială minim - 1000 lei (S.C.A, S.A.); 100000 lei (S.RL.) Nr. de
proprietari -minim 5 (S.C.A, S.A.); maxim 50 (S.RL.)
Atât S.N.C. cât şi S.C.S. au capital scăzut, nu separă patrimoniul personal al
proprietarilor de cel al societăţii, apar neînţelegeri între asociaţi.
- î. cooperatiste- constituite prin acordul liber consimţit al cooperatorilor care
participă egal la proprietate
- î. mixte- proprietatea este publică şi privată, statul deţinând acţiuni în cadrul lor
2.DUPĂ GRADUL DE MĂRIME ( în funcţie de mărimea capitalului şi a patrimoniului, cifra
de afaceri şi numărul de salariaţi:
Pe plan mondial- micro-întreprinderi (1-9)
- î. mici (<20)
- î. mici (10- 49)
- î. Mijlocii (20-499)
- î. Mijlocii (50-249)
- î. Mari (>500)
- î. Mari (>250
3. DUPĂ APARTENENŢA LA UNA DIN RAMURILE ECONOMICE:
a)
după caracteristicile tehnice şi tehnologice ale procesului de producţie :- ramuri
- subramuri
b)
după felul materiilor prime folosite:- întreprinderi aparţinând ramuri lor extractive
- întreprinderi aparţinând ramurilor prelucrătoare
c)
după destin. econ. a produselor: - întreprinderi prod. de mijloace de producţie -ram.A
TIPUL DE PRODUCŢIE
Tipul de producţie reprezintă modalitatea de
organizare a producţiei dintr-o întreprindere sau
subdiviziune organizatorică a acesteia luând in
considerare următorii factorii:
•stabilitatea în timp a nomenclaturii de fabricaţie;
•volumul producţiei fabricate din fiecare tip de produs;
•gradul de specializare a locurilor de muncă, atelierelor,
secţiilor,
•forma de mişcare a obiectelor muncii între locurile de
muncă.
•folosirea timpului de muncă disponibil
FOLOSIREA FONDULUI DE TIMP DISPONIBIL
Qj - Volumul de producţie din tipul of'
Tij - Timp de prelucrare al produsului "f' pentru operaţia "i"
Fdi - Fond de timp programat la un loc de muncă pentru operaţia
"i"
Stabilirea tipului de
producţie ţine cont de
mărimea coeficientului
tipului de producţie K
calculat după relaţia:
K=
Ri
ti
unde
RI – ritmul producţiei pentru
produsul “i” ca raport între
fondul de timp disponibil anual
şi volumul producţiei din
produsul “i”
Ti – timpul necesar pentru
fabicarea unei unităţi de produs
“i”
Lotul de producţie este cantitatea de produse sau semifabricate identice, puse în
fabricaţie simultan sau progresiv prelucrate continuu la acelaşi loc de muncă după care
trec la altul pe fluxul tehnologic.
Tipuri de producţie
Tipul de
producţie
Nomencla
tura de
fabricaţie
Volumul de
producţie
din fiecare
tip de
produs
Caracteristica
locurilor de
muncă
Forma de
deplasare a
obiectelor muncii
≥
Folosirea
fondului de
timp disponibil
1
2
3
4
5
6
1. Producţia de masă
k=1
-restrânsă
uneori un
singur tip
de produs
- foarte mare
2. Producţia de serie
-S.Mare 1<k≤6
-S.mijlocie 6 <k≤10
-s.mică 10 <k≤20
-Relativ
mare, creşte
de la
SERIA
MARE
către seria
mică
3. Producţia individuală
k>20
-foarte mare
≥
-specializate
tehnologic
- individual,
bucată cu bucată
-mare, însă
scade, prin
trecerea de la
seria mare spre
seria mijlocie
şi mică
- specializate
tehnologic (la
serie mare ) şi
universale (la
serie mijlocie şi
mică)
- individual (la serie
mare) şi pe loturi (la
seria mijlocie şi
mică)
Qj.tij <Fdi
Nu se acoperă
fondul de timp
programat
- mic, în
general un
singur
exemplar
- universale
- Individual pentru
reperele componente
ale unui produs
<<<
Qj.tij Fdi
Timpul programat
se
foloseşte la maxim
Nici atât!