Transcript Circuitul apei în natură - clasa9A
Slide 1
Circuitul apei în
natură
Slide 2
• Circuitul apei în natură (denumit uneori şi ciclul
hidrologic sau ciclul apei) este procesul de circulaţie
continuă a apei în cadrul hidrosferei Pământului.
Acest proces este pus în mişcare de radiaţia solară şi
de gravitaţie. În cursul parcurgerii acestui circuit, apa
îşi schimbă starea de agregare fiind succesiv în stare
solidă, lichidă sau gazoasă. Apa se mişcă dintr-un
element component al circuitului în altul, de exemplu
dintr-un râu într-un ocean, prin diferite procese fizice,
dintre care cele mai însemnate sunt evaporaţia,
transpiraţia, infiltraţia şi scurgerea.
Slide 3
Istoric
• Circuitul apei în natură a fost
descoperit, sau măcar intuit,
foarte devreme în istoria
omenirii. Chiar Biblia face
referire de mai multe ori la
acest circuit, în special în
legătură cu potopul. Următorul
citat este tradus din textul
sanscrit al cărții indiene
Manusmrti, carte cu o origine
de cel puțin 2500-3000 de ani:
“Apa se ridică la cer sub formă
de vapori; din cer coboară sub
formă de ploaie, din ploaie se
nasc plantele, și din plante,
animalele” (Manusmriti Cartea III, sloka 76).
Xenofan din Colofon, filozoful care în jurul anului
500 î.e.n. a descris ciclul apei în natură
Slide 4
Teorii ale circuitului apei
Slide 5
Teoria meteorogenă
• Această teorie descrie circuitul apei după conceptele acceptate de ştiinţa
contemporană. Se pare că acestă teorie a fost enunţată de filozoful grec Xenofan
din Colofon. Studiind diferite fosile, Xenofan a dedus că într-un trecut
îndepărtat, apele au acoperit în întregime uscatul, ipoteză care ulterior a fost
numită Neptunism. Astfel el a conceput şi teoria unui ciclu al solului, în cursul
căruia pământul ar fi erodat și antrenat spre oceane, pentru ca după dispariția
completă a uscatului, el să se regenereze. Cu privire la ciclul apei, el a constatat
că mările constituie originea norilor, din care se produce apa de ploaie care în
cele din urmă ajunge tot în oceane. Din moment ce apa era la originea întregului
proces, el a emis ipoteza că soarele și stelele ar fi fost generate tot de aceşti nori.
În sfârşit, după el, curcubeele nu ar fi altceva decât un tip special de nor. Deși
ciclul solului nu a fost confirmat ulterior și teoriile sale asupra norilor sunt
inexacte, descrierea ciclului apei este în general corectă și rolul esenţial pe care
îl au oceanele a fost corect intuit.
Slide 6
Teoria geogenă
• Elaborată de Hippon din Samos, inversa
ipotezele teoriei meteorogene şi susţinea că
Pământul pluteşte pe oceanul planetar. Conform
acestei teorii, apa mării subterane, pe care
pluteşte pământul, se ridică prin pământ, printrun fel de infiltraţie inversă. De la suprafaţa
pământului, apa se evaporă în atmosferă şi se
reîntoarce în mare prin precipitaţii. Teoria
menţine ideea unui ciclu, însă sensul de mișcare
este invers. Teoria a fost susţinută ulterior de
Thales din Milet şi de Platon.
Slide 7
Teoria genezei din aer
• Teoria a fost întâi susținută de Anaximene din Milet și spunea că
aerul este materia inițială care, prin concentrare, se transformă în
apă și pietre, iar prin diluare se transformă în foc. Diogene din
Apollonia a dus mai departe teoria, considerând că prin procesul de
concentrare a aerului se produce și nămolul din care se naște viața.
El a elaborat teoria unor cicluri în cadrul cărora se naște o
succesiune infinită de lumi. Pornind de la aceste ipoteze, Aristotel a
emis teoria că apa ar fi produsă din aer, printr-un proces de
condensare, care ar duce la precipitațiile care cad pe sol și
alimentează râurile care se scurg în mare. Teoria lui Aristotel
acoperă numai o parte a ciclul apei așa cum este văzut în prezent și
nu cuprindea evaporația care alimentează apa din atmosferă. O
asemenea întoarcere nu era necesară, deoarece, conform teoriei lui
Diogene, ciclul se închidea când tot nămolul produs prin condensare
era spălat în mare și era generată o nouă lume, geneză care nu ar
mai fi părut posibilă în cazul existenței unui ciclu închis al apei.
Teoria lui Aristotel a fost considerată valabilă de oamenii de știință
până în secolul XVII.
Slide 8
Descriere
• În mod schematic fenomenele se petrec astfel:
Vaporii de apă din atmosferă se condensează în
nori care dau naştere la precipitaţii sub formă de
ploaie sau zăpadă. Ajungând la sol o parte din
precipitaţii se scurge pe linia de cea mai mare
pantă pe suprafata solului către reţeaua
hidrografică şi de aici în lacuri, mări şi oceane. O
altă parte se infiltrează în sol si de aici în subsol
unde alimentează apele subterane care la
rândul lor pot debuşa în reţeaua hidrografică, în
lacuri mări şi oceane.
Slide 9
Slide 10
Stările de agregare
a) stare gazoasă, sub formă de vapori, condiţionând
umiditatea aerului şi fiind prezentă, chiar şi în aerul
foarte uscat;
b) stare lichidă, sub formă de picături foarte fine (în cazul
ceţei şi al norilor) sau mai mari (in cazul burniţei şi
ploilor);
c) stare solidă, sub formă de ace fine de gheaţă şi fulgi
de zăpadă, în norii de la marile înălţimi sau în straturile
reci de aer , ca şi sub formă de grindina, de diferite
dimensiuni ( bobiţe fine de ‘'măzariche" sau bulgări de
mărimea unui ou de gâscă )
Slide 11
Procesele fizice
•
Evaporarea este procesul prin care apa se
transferă de la suprafaţa oceanelor și a altor
corpuri de apă în atmosferă. Acest transfer
implică o schimbare de stare de agregare a
apei, din stare lichidă în stare gazoasă. Sursa de
energie a acestui proces o constituie energia
solară. Pe lângă aceasta, apa se mai elimină în
atmosferă prin transpiraţia solului, plantelor şi, în
mult mai mică măsură, cea a animalelor, numit
evapotranspiraţie. Aproximativ 90% din apa din
atmosferă provine din evaporaţie şi numai 10%
din evapotranspiraţie.
Slide 12
• Advecţia este procesul de
transfer al unei proprietăți
atmosferice (căldură, frig,
umiditate, vorticitate) prin
mișcarea orizontală a masei
de aer. În cazul circuitului apei
este vorba despre procesul de
mișcare a apei în stare solidă,
lichidă sau gazoasă prin
atmosferă. Fără advecție, apa
evaporată de pe suprafața
oceanelor nu s-ar putea
deplasa pentru a ajunge
deasupra uscatului unde să
producă precipitații.
Slide 13
• Condensarea este
procesul prin care
vaporii de apă din aer
se transformă în
picături lichide de
apă, formând nori sau
ceaţă.
Slide 14
• Precipitaţiile sunt
constituite din apa care sa condensat în atmosferă
și cade pe suprafața
pământului. Forma de
precipitații care apare cel
mai frecvent este ploaia,
alte forme fiind zăpadă,
grindina, chiciura,
lapovița și prelingerea de
apă din ceață.
Slide 15
• Sublimarea este procesul prin care apa în stare solidă
(gheață sau zăpadă) se transformă direct în vapori, fără
a mai trece prin starea lichidă.
• Intercepția prin foliaj este partea din precipitații care
este interceptată de frunzișul plantelor și care, în timp,
se evaporă fără a mai ajunge la suprafața solului.
Cantitatea de apă interceptată depinde de durata ploii,
de viteza vântului, de temperatură, de densitatea
frunzișului și de alți factori mai puțin însemnați.
• Infiltrația este procesul de pătrundere a apei de la
suprafața solului în interiorul solului, prin umplerea
golurilor dintre particulele de sol.
• Topirea este procesul de transformare a apei din starea
solidă (gheață sau zăpadă) în stare lichidă.
• Scurgerea este procesul prin care apa se mișcă la
suprafața sau sub suprafața solului.
• Capilaritatea este mecanismul care asigură mișcarea
verticală a apei subterane.
Slide 16
Realizatori
•
•
•
•
•
•
NISTE IONELA
DUMA TABITA
BREJE FLORINA
HOTICO IOANA
ONACA CLAUDIA
SUVEROSAN DIANA
» CLASA a IX-a A
» GRUP ŞCOLAR” MIHAU VITEAZUL ZALĂU
Circuitul apei în
natură
Slide 2
• Circuitul apei în natură (denumit uneori şi ciclul
hidrologic sau ciclul apei) este procesul de circulaţie
continuă a apei în cadrul hidrosferei Pământului.
Acest proces este pus în mişcare de radiaţia solară şi
de gravitaţie. În cursul parcurgerii acestui circuit, apa
îşi schimbă starea de agregare fiind succesiv în stare
solidă, lichidă sau gazoasă. Apa se mişcă dintr-un
element component al circuitului în altul, de exemplu
dintr-un râu într-un ocean, prin diferite procese fizice,
dintre care cele mai însemnate sunt evaporaţia,
transpiraţia, infiltraţia şi scurgerea.
Slide 3
Istoric
• Circuitul apei în natură a fost
descoperit, sau măcar intuit,
foarte devreme în istoria
omenirii. Chiar Biblia face
referire de mai multe ori la
acest circuit, în special în
legătură cu potopul. Următorul
citat este tradus din textul
sanscrit al cărții indiene
Manusmrti, carte cu o origine
de cel puțin 2500-3000 de ani:
“Apa se ridică la cer sub formă
de vapori; din cer coboară sub
formă de ploaie, din ploaie se
nasc plantele, și din plante,
animalele” (Manusmriti Cartea III, sloka 76).
Xenofan din Colofon, filozoful care în jurul anului
500 î.e.n. a descris ciclul apei în natură
Slide 4
Teorii ale circuitului apei
Slide 5
Teoria meteorogenă
• Această teorie descrie circuitul apei după conceptele acceptate de ştiinţa
contemporană. Se pare că acestă teorie a fost enunţată de filozoful grec Xenofan
din Colofon. Studiind diferite fosile, Xenofan a dedus că într-un trecut
îndepărtat, apele au acoperit în întregime uscatul, ipoteză care ulterior a fost
numită Neptunism. Astfel el a conceput şi teoria unui ciclu al solului, în cursul
căruia pământul ar fi erodat și antrenat spre oceane, pentru ca după dispariția
completă a uscatului, el să se regenereze. Cu privire la ciclul apei, el a constatat
că mările constituie originea norilor, din care se produce apa de ploaie care în
cele din urmă ajunge tot în oceane. Din moment ce apa era la originea întregului
proces, el a emis ipoteza că soarele și stelele ar fi fost generate tot de aceşti nori.
În sfârşit, după el, curcubeele nu ar fi altceva decât un tip special de nor. Deși
ciclul solului nu a fost confirmat ulterior și teoriile sale asupra norilor sunt
inexacte, descrierea ciclului apei este în general corectă și rolul esenţial pe care
îl au oceanele a fost corect intuit.
Slide 6
Teoria geogenă
• Elaborată de Hippon din Samos, inversa
ipotezele teoriei meteorogene şi susţinea că
Pământul pluteşte pe oceanul planetar. Conform
acestei teorii, apa mării subterane, pe care
pluteşte pământul, se ridică prin pământ, printrun fel de infiltraţie inversă. De la suprafaţa
pământului, apa se evaporă în atmosferă şi se
reîntoarce în mare prin precipitaţii. Teoria
menţine ideea unui ciclu, însă sensul de mișcare
este invers. Teoria a fost susţinută ulterior de
Thales din Milet şi de Platon.
Slide 7
Teoria genezei din aer
• Teoria a fost întâi susținută de Anaximene din Milet și spunea că
aerul este materia inițială care, prin concentrare, se transformă în
apă și pietre, iar prin diluare se transformă în foc. Diogene din
Apollonia a dus mai departe teoria, considerând că prin procesul de
concentrare a aerului se produce și nămolul din care se naște viața.
El a elaborat teoria unor cicluri în cadrul cărora se naște o
succesiune infinită de lumi. Pornind de la aceste ipoteze, Aristotel a
emis teoria că apa ar fi produsă din aer, printr-un proces de
condensare, care ar duce la precipitațiile care cad pe sol și
alimentează râurile care se scurg în mare. Teoria lui Aristotel
acoperă numai o parte a ciclul apei așa cum este văzut în prezent și
nu cuprindea evaporația care alimentează apa din atmosferă. O
asemenea întoarcere nu era necesară, deoarece, conform teoriei lui
Diogene, ciclul se închidea când tot nămolul produs prin condensare
era spălat în mare și era generată o nouă lume, geneză care nu ar
mai fi părut posibilă în cazul existenței unui ciclu închis al apei.
Teoria lui Aristotel a fost considerată valabilă de oamenii de știință
până în secolul XVII.
Slide 8
Descriere
• În mod schematic fenomenele se petrec astfel:
Vaporii de apă din atmosferă se condensează în
nori care dau naştere la precipitaţii sub formă de
ploaie sau zăpadă. Ajungând la sol o parte din
precipitaţii se scurge pe linia de cea mai mare
pantă pe suprafata solului către reţeaua
hidrografică şi de aici în lacuri, mări şi oceane. O
altă parte se infiltrează în sol si de aici în subsol
unde alimentează apele subterane care la
rândul lor pot debuşa în reţeaua hidrografică, în
lacuri mări şi oceane.
Slide 9
Slide 10
Stările de agregare
a) stare gazoasă, sub formă de vapori, condiţionând
umiditatea aerului şi fiind prezentă, chiar şi în aerul
foarte uscat;
b) stare lichidă, sub formă de picături foarte fine (în cazul
ceţei şi al norilor) sau mai mari (in cazul burniţei şi
ploilor);
c) stare solidă, sub formă de ace fine de gheaţă şi fulgi
de zăpadă, în norii de la marile înălţimi sau în straturile
reci de aer , ca şi sub formă de grindina, de diferite
dimensiuni ( bobiţe fine de ‘'măzariche" sau bulgări de
mărimea unui ou de gâscă )
Slide 11
Procesele fizice
•
Evaporarea este procesul prin care apa se
transferă de la suprafaţa oceanelor și a altor
corpuri de apă în atmosferă. Acest transfer
implică o schimbare de stare de agregare a
apei, din stare lichidă în stare gazoasă. Sursa de
energie a acestui proces o constituie energia
solară. Pe lângă aceasta, apa se mai elimină în
atmosferă prin transpiraţia solului, plantelor şi, în
mult mai mică măsură, cea a animalelor, numit
evapotranspiraţie. Aproximativ 90% din apa din
atmosferă provine din evaporaţie şi numai 10%
din evapotranspiraţie.
Slide 12
• Advecţia este procesul de
transfer al unei proprietăți
atmosferice (căldură, frig,
umiditate, vorticitate) prin
mișcarea orizontală a masei
de aer. În cazul circuitului apei
este vorba despre procesul de
mișcare a apei în stare solidă,
lichidă sau gazoasă prin
atmosferă. Fără advecție, apa
evaporată de pe suprafața
oceanelor nu s-ar putea
deplasa pentru a ajunge
deasupra uscatului unde să
producă precipitații.
Slide 13
• Condensarea este
procesul prin care
vaporii de apă din aer
se transformă în
picături lichide de
apă, formând nori sau
ceaţă.
Slide 14
• Precipitaţiile sunt
constituite din apa care sa condensat în atmosferă
și cade pe suprafața
pământului. Forma de
precipitații care apare cel
mai frecvent este ploaia,
alte forme fiind zăpadă,
grindina, chiciura,
lapovița și prelingerea de
apă din ceață.
Slide 15
• Sublimarea este procesul prin care apa în stare solidă
(gheață sau zăpadă) se transformă direct în vapori, fără
a mai trece prin starea lichidă.
• Intercepția prin foliaj este partea din precipitații care
este interceptată de frunzișul plantelor și care, în timp,
se evaporă fără a mai ajunge la suprafața solului.
Cantitatea de apă interceptată depinde de durata ploii,
de viteza vântului, de temperatură, de densitatea
frunzișului și de alți factori mai puțin însemnați.
• Infiltrația este procesul de pătrundere a apei de la
suprafața solului în interiorul solului, prin umplerea
golurilor dintre particulele de sol.
• Topirea este procesul de transformare a apei din starea
solidă (gheață sau zăpadă) în stare lichidă.
• Scurgerea este procesul prin care apa se mișcă la
suprafața sau sub suprafața solului.
• Capilaritatea este mecanismul care asigură mișcarea
verticală a apei subterane.
Slide 16
Realizatori
•
•
•
•
•
•
NISTE IONELA
DUMA TABITA
BREJE FLORINA
HOTICO IOANA
ONACA CLAUDIA
SUVEROSAN DIANA
» CLASA a IX-a A
» GRUP ŞCOLAR” MIHAU VITEAZUL ZALĂU