Transcript Drumul cărții până la tipografie

Zâna cea Bună a citit povestea lui Brăduţ şi s-a întristat. I s-a făcut milă
de bieţii copaci şi a hotărât să-i înveţe pe toţi oamenii de pe Pământ să fie
mai atenţi cu hârtia. Pentru că a auzit că mai există copii cărora nu le place
să citească sau care murdăresc şi rup cărţile, vă va spune şi ea o poveste:
povestea unei cărţi!
Vedeţi? Întreaga natură ascultă povestea ei!
Povestea cărţii
De ziua ei, Ştefana a primit în dar de la bunicul ei o carte. Fetiţa, elevă în clasa a
IV-a, nu şi-a putut ascunde dezamăgirea. Ea spera să i se aducă un telefon mobil. O
carte! Ce să facă ea cu cartea? Nu-i place să citească. Nici cele de la şcoală nu-i prea
plac … Nici nu le îngrijeşte. Mereu o ceartă mama din cauza cărţilor aruncate peste
tot, murdare, cu foile îndoite. De doamna învăţătoare, ce să mai zică? Toţi colegii râd
când doamna o mustră că nu-şi îngrijeşte cărţile şi caietele!
La plecare, bunicul o mângâie pe fată şi îi spune:
- Te văd tare nemulţumită de darul meu. Nu vreau să-ţi fac şi eu morală, dar te
rog să te gândeşti la ce-ţi voi spune. Ai mai auzit tu zicându-se despre carte că este o
comoară, dar nu eşti de acord cu ce se spune. Să ştii că nu există adevăr mai mare!
Dacă nu citeşti, trăieşti o singură viaţă: pe a ta. Citind, trăieşti vieţile tuturor
personajelor şi capeţi şi cunoştinţele şi experienţa lor. Când te vei convinge că o carte
este, întradevăr, o comoară şi prin ce-ţi comunică, dar şi prin truda celor care au făcuto şi prin viaţa copacului jertfit pentru ea, te vei purta cu respect faţă de carte şi vei
dovedi că eşti fetiţă mare, aşa cum pretinzi.
Ştefana ascultă spusele bunicului şi îşi luă
rămas bun, încă nemulţumită de darul primit.
Apoi aruncă furioasă cartea sub birou şi se
aşeză în pat să se uite la desene animate.
Deodată, din ecranul televizorului, ieşi o
zână nespus de frumoasă, îmbrăcată într-o
rochie ţesută din fir de aur. Zâna îi spuse
fetiţei cu glas blând:
- La mulţi ani, Ştefana! Am venit să-ţi ofer
cadoul de ziua ta.Vrei să mergi cu mine într-o
excursie interesantă?
- Cum să nu? Mă plictisesc îngrozitor! Toţi
mă bat la cap să citesc, dar mie nu-mi place!
Zâna cea Bună o luă pe fată de mână şi
amândouă se ridicară în zbor lin printre
steluţele ce străluceau în noapte.
-Ce lucrează omul acesta la
calculator, aşa de târziu? Nu este
obosit?
-Şst! Vorbeşte în şoaptă! Dumnealui
este scriitorul, cel care creează!
Lucrează multe ore pe zi, timp de luni
sau, chiar, ani pentru a crea o carte.
Vezi câte file a scris? De multe ori
şterge fiindcă nu este mulţumit de ce-a
lucrat şi o ia de la capăt… Pentru a
scrie o carte este nevoie, pe lângă
talent, de multă, multă muncă!
La sfârşit, autorul alcătuieşte un
manuscris.
Ştefana este impresionată:
-Nu m-am gândit niciodată la cât de
mult munceşte un scriitor!
Zâna şi Ştefana zboară pe deasupra oraşului şi
ajung în dreptul unei clădiri cu multe etaje. Privesc
printr-un geam la oamenii care citesc manuscrise sau
lucrează la calculatoare.
- Ce este aici? întreabă fata curioasă.
- Este o editură. Autorul contactează editura şi
propune cartea spre editare. Editura va stabili un
termen în care trebuie să dea un răspuns
solicitantului. In general, termenul este de minimum
30 de zile.
Un redactor cu experienţă, citeşte manuscrisul şi
evaluează oportunitatea publicării lui. El va lua in
calcul calităţile textului, faima autorului (dacă este
cazul), în ce măsură genul si subiectul corespund
profilului editurii, publicul căruia i se adresează
cartea, interesul acestuia faţă de subiect şi autor.
Dacă volumul este într-o limbă străină, acesta va fi
dat la traducere unui colaborator, bun cunoscător al
limbii respective, dar şi al limbii române. Acesta va
efectua traducerea în condiţiile stabilite. Să mergem!
- Uite, această doamnă se ocupă de
redactarea cărţii.
- Adică ce face?
- Doamna este un redactor familiarizat
cu domeniul literar de care aparţine
volumul. Îl citeşte cu atenţie, verifică
ortografia, punctuaţia, corectitudinea şi
aduce textul la forma cerută de normele
de editare stabilite în editură.
Verifică fluenţa frazelor şi claritatea
ideilor, caută posibilele greşeli de
conţinut şi, în general, propune
autorului modificări, dacă este nevoie.
Toate acestea sunt discutate cu autorul.
Modificările sunt introduse în computer
si se obţine textul final.
- Nu s-a terminat drumul nostru?
întreabă Ştefana.
- Te-ai plictisit?
- Nu,deloc! Chiar mă interesează!
- Uite, aici, machetatorul,un specialist
în aranjarea în pagină, stabileşte cum
va arăta cartea bună de pus pe raftul
librăriilor şi bibliotecilor: ce dimensiuni
va avea, aspectul literelor textului,
aspectul titlurilor capitolelor, aşezarea
pe fiecare pagină a textului etc. Texul
brut, împreună cu aceste informaţii sunt
preluate de tehnoredactor care
prelucrează toate datele şi obţine, pe
calculator, aspectul dorit al lucrării.
Mai este nevoie şi de munca unui
Hai, Ştefana, mergem acum
la tipografie.
-
- Ce se întâmplă acolo?
- Manuscrisul printat
împreună cu coperta înregistrată
pe un CD sunt predate la acea
tipografie care poate realiza
condiţiile de calitate stabilite de
editură.
Fetiţa nu mai scoate nici o
şoaptă. Este impresionată de tot
ce vede.
- Foile tipărite sunt
duse la legătorie. Abia aici
cartea capătă forma finală!
După tipărire şi legare,
tirajul (toate cărţile
comandate) este
recepţionat de
reprezentantul editurii şi
adus în depozitul acesteia.
De aici, cărţile sunt trimise
spre cei care le distribuie
cititorilor.
- Dragă Ştefana, drumul cărţii şi al nostru se apropie de sfârşit. Cărţile vor
merge în librării, şcoli şi biblioteci, iar noi vom zbura către casă. Ţi-a plăcut
călătoria?
- Zână dragă, nu am cuvinte să-ţi mulţumesc pentru tot ce mi-ai arătat şi
m-ai învăţat! Îmi este ruşine când mă gândesc ce mulţi oameni muncesc
pentru o carte, iar mie mi-e greu doar s-o citesc!
- Zâna cea Bună o duse pe Ştefana înapoi, în camera sa.
Fetiţa stinse televizorul şi luă cartea adusă de bunicul.
- Îţi promit, Zână, că, de acum încolo, voi citi multe cărţi şi le voi îngriji cu
atenţie. Bunicul are dreptate: cartea este o adevărată comoară!
- Rămâi cu bine, Ştefana! Sper că îţi vei îndeplini promisiunea!
- Mulţumesc mult, Zână! Te rog să mai vii pe la mine să-ţi povestesc ce-am
citit şi să-ţi arăt ce cărţi şi caiete îngrijite voi avea!
Voi ce ziceţi, copii, veţi urma exemplul Ştefanei?