Transcript Electrocardiograma I

ELECTROCARDIOGRAMA
(ECG)
• Metodă de investigare a activităţii electrice
a cordului
• Avantaje
• Limite
• Aproximaţii
• Convenţii
Teoria dipolului unic
D1
+ ++++++
-
+
R1
- - - - - - - - -
Sensul depolarizării şi repolarizării este acelaşi
Sensul vectorilor este inversat.
Sensul undei depinde de sensul vectorului faţă de
electrodul pozitiv înregistrator.
Sensul depolarizării este acelaşi cu cel al repolarizării
Sensul vectorilor este inversat
R2
+ ++++++
-
+
- - - - - - - - -
D2
++++++++++
-
D3
R3
+
- - - - - - - - - -
Sensul depolarizării este inversat faţă de cel
al repolarizării
Sensul vectorilor este acelaşi
Vector de depolarizare dublu, egal, de sens contrar şi
simultan
-
+
Linie
izoelectrică
Vectori egali şi de sens contrar
-
+
Complex echidifazic
Vectori de sens contrar dar inegali
B
-
A
B
+
A
ELEMENTE ALE TRASEULUI
ELECTROCARDIOGRAFIC
• SEGMENT – PQ, QT
• INTERVAL – PQ, QT
• UNDĂ
 Sens- pozitivă sau negativă
 Morfologie – rotunjită sau ascuţită – viteza de condu
cere
 Înaltime – amplă sau mică – determinanţi: mărimea
dipolului, distanţa electrozi – dipol şi unghiul 
Unul din factorii determinanţi ai amplitudinii undelor
ECG
Unghi  00 = proiecţie
maximă
_
Unghi  900 = proiecţie
minimă
+
Tipuri de derivaţii ECG
• Plan frontal
Bipolare (Einthoven)
Unipolare (augmentate, amplificate)
• Plan orizontal
Precordiale stângi – uzuale
Precordiale posterioare - auxiliare
Precordiale drepte - dextrocardie
Vectorii cardiaci
•
•
•



•
I. Vectorul depolarizării atriale
II. Vectorul repolarizării atriale
III. Vectorii depolarizării ventriculare:
Vectorul septal
Vectorul principal
Vectorul bazei
IV. Vectorul repolarizării ventriculare
Derivaţii bipolare
• Plan frontal – triunghiul Einthoven
-
DI
+
DI
DII
DIII
Unipolarele membrelor
aVR +
+ aVL
+
aVF
Vectorii mici
perpendiculari pe
derivaţie nu se
înscriu.
Undele P, Q şi S nu
sunt obligatorii în
toate derivaţiile.
• Undele Q şi S sunt obligatoriu
negative.
• Unda R este obligatoriu pozitivă.
• Proiecţia vectorilor ventriculari
înscrie unde diferite în funcţie de
derivaţia care înregistrează (vezi
aVR, V1, V2)
Caracteristici ale undelor segmentelor şi intervalelor
ECG
•
•
•
•
Unda P – proiecţia depolarizării atriale
Segment PQ – zona de referinţă pentru traseu izoelectric
Interval PQ – timp de conducere AV
Unda Q – prima undă negativă a complexului
neprecedată de undă pozitivă
• Unda R – prima undă pozitivă a complexului precedată
sau nu de undă negativă
• Unda S – unda negativă a complexului care urmează
unei unde pozitive
Faza terminală a ECG – tulburări de irigţie coronariană
• Punctul J – joncţiunea dintre sfârşitul complexului
ventricular şi segmentul ST
• Segmentul ST – denivelare maximă admisă: 0,5 mm
frontale, 1 mm precordiale - modifictă în leziune
• Unda T- relaţia cu complexul ventricular; proiecţia
vectorului de repolarizare ventriculară - modificată în
ischemie
Condiţii de citire a unui traseu ECG
• Etalonarea obligatorie
• Viteza de derulare a hârtiei 25 mm /sec – 1 mm = 0,04 s;
50 mm/sec - 1 mm = 0,02 sec
• Notarea derivaţiilor
• Data şi ora înregistrării
• Numele pacientului
• Artefacte şi greşeli tehnice (împământare, poziţia
electrozilor)
Etape în citirea ECG
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Ritm
Frecvenţă
Ax electric
Zona de tranziţie în plan orizontal
Morfologia şi durata undelor, complexelor, segmentelor,
intervalelor
Faza terminală
Indice Sokolov-Lyon
Deflexiune intrinsecoidă (dacă este cazul)
Diagnostic
Determinarea ritmului cardiac
•





Ritm sinusal – criterii
Prezenţa undei P
Morfologie şi durată normală
Intervale PQ normale şi constante
Frecvenţă cardiacă 60 – 90/min
Intervale RR constante (! Aritmia respiratorie)
Variaţii ale ritmului sinusal
• Bradicardie sinusală – frecvenţă sub 60 b/min
• Tahicardie sinusală – frecvenţă peste 90 b/min
• Aritmie sinusală – intervale RR variabile
Determinarea frecvenţei cardiace
• Metoda 1 – măsurarea unui interval RR
• Metoda 2 – rapidă (Dubin – 300/150/100/75/60/50)
• Metoda 3 – rigla de calcul ECG
• Metoda 4 – a celor 6 secunde
Deteminarea axului QRS
• Porneşte de la calcularea sumei algebrice a undelor complexului
QRS, proiecţia rezultantelor pe două derivaţii alese, în jumătatea
corespunzătoare rezultatului şi coborârea de perpendiculare din
vârful fiecărui vector rezultant.
•
•
•
•
•
Metoda triunghiului Einthoven
Metoda triaxială
Metoda hexaxială
Metoda rapidă
Determinarea poziţiei electrice a inimii
-
Triaxa Bayley
- 120O
- 60O
0O D I
 180O
+120O
+60O
D III
D II
DI
+
Metoda rapidă
•
•
•



1- unghi maxim – proiecţie minimă
2 – unghi minim – proiecţie maximă
3 – relaţii de perpendicularitate:
- DI -  aVF
- DII -  aVL
- DIII -  aVR
Metoda hexaxială
Ritm cardiac – ritmuri supraventriculare
Ritm sinusal
Aritmie respiratorie
Bradicardie sinusală
Tahicardie sinusală
Ritm de sinus coronar
Tahicardie paroxistică atrială
Fibrilaţie atrială
Flutter atrial
Tulburări de conducere
•




•
•

Atrio-ventriculare
Sindrom de preexcitaţie (WPW)
Boc atrio-ventricular
Grad I
Grad II
Tip I – perioade Wenckebach
Tip II - Mobitz
Grad III
• Intraventriculare
 Bloc de ramură dreaptă (BRD)
 Bloc de ramură stângă (BRS)
Hipertrofii
• HAD – unda P pulmonară
• HAS – unda P mitrală
• HVD: criterii – plan frontal, plan orizontal, faza terminală
• HVS: criterii – plan frontal, plan orizontal, faza terminală
Tulburări de irigaţie coronariană
• Ischemie – unda T
• Leziune – segment ST
• Necroză – unda Q
Diselectrolitemii, hipotermie
• Hipocalcemie – creşterea intervalului QT
• Hipercalcemie – scurtarea intervalului QT
• Hiperpotasemie – unde T înalte, simetrice şi întârzieri de
conducere, fibrilaţie ventriculară
• Hipopotasemie – unde T turtite, inversta, apariţia undei
U
• Hipotermie – bradicardie, întârzieri de conducere,
fibrilaţie ventriculară