Transcript sfarsit de toamna prezentare

SFÂRŞIT DE
TOAMNĂ
De
Vasile Alecsandri
Oaspeţii caselor noastre, cocostârci şi rândunele,
Părăsit-au a lor cuiburi ş-au fugit de zile rele;
Cârdurile de cocoare, înşirându-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.
Vesela verde câmpie acu-i tristă, vestezită,
Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită;
Frunzele-i cad, zbor în aer, şi de crengi se deslipesc,
Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.
Din tuspatru părţi a lumei se ridică-nalt pe ceruri,
Ca balauri din poveste, nouri negri, plini de geruri.
Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori
Trece-un cârd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori.
Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăţ călare!
Vântul şuieră prin hornuri, răspândind înfiorare.
Boii rag, caii rânchează, cânii latră la un loc,
Omul, trist, cade pe gânduri şi s-apropie de foc.
VASILE ALECSANDRI
(n. 21 iulie 1821, Bacău; d. 22 august
1890, Mirceşti, judeţul Iaşi) a fost
poet, dramaturg, folclorist, om politic,
ministru, diplomat, academician
român, creator al teatrului românesc şi
a literaturii dramatice în România,
personalitate marcantă a Moldovei şi
apoi a României de-a lungul întregului
secol al XIX-lea.
TOAMNA ESTE UNUL DIN CELE PATRU ANOTIMPURI ALE CLIMEI TEMPERATE. ESTE
ANOTIMPUL CARE FACE LEGĂTURA ÎNTRE VARĂ ŞI IARNĂ.

În emisfera nordică toamna începe în jurul lunilor
august/septembrie pe când în emisfera sudică începutul
toamnei este considerat în jurul lunii martie. În această
perioadă frunzele foioaselor încep să cadă. Acestea se
îngălbenesc, treptat capătă o culoare roşiatică sau brună
după care cad. De aceea, în America de Nord toamna este
numită şi fall însemnând cădere. Este anotimpul în care
zilele devin din ce în ce mai scurte şi mai răcoroase, nopţile
devin din ce în ce mai lungi şi mai friguroase iar în unele
ţări precipitaţiile tind să crească treptat.
Astronomic, unele ţări vestice consideră
că toamna începe cu echinocţiul de
toamnă (23 septembrie în emisfera
nordică şi echinocţiul de primăvară (21
martie) în emisfera sudică, terminânduse în emisfera nordică în ziua
solstiţiului de iarnă (21 decembrie)
respectiv în ziua solstiţiului de vară (21
iunie).
CALIGRAME


Caligramă este un poem în care
dispoziţia grafică în pagină formează
un desen care are o legătură cu
subiectul textului.
Acest gen a atins apogeul prin poetul
francez Guillaume Apollinaire, cel ce
i-a dat şi numele, format, pare-se, prin
contracţia cuvintelor caligrafie şi
ideogramă. Volumul său, apărut în
1918, se numea Calligrammes.
Caligrama este o specie de sincretism
picto-poetic, unde „întregul“ produs
artistic („text-pictura“) evidenţiază că
mesajul versului se reia din ordinea
verbală, între anumite limite, cu
ajutorul codului plastic.
EXEMPLE DE CALIGRAME


După cum se ştie şi din unele manualele şcolare de Literatură şi limbă română cele mai
vechi caligrame aparţin lui Iordache Golescu; în cea care poartă titlul Rugăciunea către
oul cel dă Paşt, este vorba despre un desen al autorului, un ovoid, sugerând un ou „roşu“,
în care este dispus textul:
Ou
roşu
şi frumos
bună nooă
în veselie
dă Paşte ne-aduce
c-o dragoste dulce
cu bucurie
dă-ne nooă
cel frumos
roşu
ou
În caligrama cu titlul «Porunca toporului», I. Golescu desenează un topor cu două tăişuri,
poziţia: înfipt în butuc; pe lama-muche-rozetă este dispusă „în trei semicercuri“ strofa:
"Cea mai bună, cea mai tare / Unealtă spre lucrare / Este acest topor"; pe coada
toporului stă rândul-ax: "Cu care şî verzi, şî uscate, la pământ dobor"; pe lama ca de
bardă-i tristihul: "Dă eşti tare-n mână / nu-l lăsa din mână nici / într-o zi din săptămână".
Guillaume Apollinaire
În această oglindă eu sunt
închis viu şi adevărat, cum
îşi imaginează îngerii şi
nu cum sunt reflecţiile din
oglindă.
EXERCIȚIU

Realizați și voi caligrame, pornind de la
următoarele poezii.
VÂNT DE TOAMNĂ
De M. Lovin
S-a pornit aşa deodată,
Vântul toamnei să tot bată,
Să legene crengile,
Să usuce frunzele.
S-au copt toate fructele:
Gutui, nuci şi pere,
Struguri, prune, mere.
Toate noi le-am adunat
Să le-avem pentru iernat.
Frunza
BALADA UNUI GREIER MIC
DE G. TOPÎRCEANU
...........................................
Doar pe coastă, la urcuş,
Din căsuţa lui de humă,
A ieşit un greieruş,
Negru, mic, muiat în tuş
Şi pe-aripi pudrat cu brumă:
Cri, cri, cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică.
.............................
Greierele
LIVADA
De Tiberiu Utan
Pasăre de aur, toamna
Trece-n zbor neauzit,
Iar în cinstea ei, în arbori,
Fructele s-au rumenit.
Merii picotesc sub raze
Şi îţi vine să alergi
Printre pomi, desculţ, prin ierburi
Moi, ca peste calde cergi.
Minunată eşti livadă,
Colţ din basmul luminos
De bunica spus aseară,
Ca voinicul Frumos.
Copac
NOIEMBRIE
De E. Dragoş
Şi-a scuturat caisul
Tezaurul de şoapte,
Bătuţi cu aur, prunii
Şi ei au risipit –
Vuind din miază-noapte.
Şi-n urma lui, livada
Se umple de argint,
Căci bruma se aşterne
Pe sufletul livezii,
Pe răsuflarea ierbii
Şi-a blândelor fântâni,
Iar pomii stau şi-ascultă
În poalele amiezii
Cum nucul spune snoave
Şi basme din bătrâni.