Transcript • Leonardo da Vinci ( • Chardin Jean-Baptiste Simeon (1699-1779) 1452-1519)

•
Leonardo da Vinci (1452-1519)
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Pablo Picasso (1881-1973)
Henri Matisse (1869-1954)
Camille Pissaro (1830-1903)
Jackson Pollock (1912-1956)
Rembrandt van Rijn (1606-1669)
Pierre –Auguste Renoir (1841-1919)
Vicent van Gogh (1853-1890)
Peter Paul Rubens (1577-1640)
Claude Monet (1840-1926)
Michelangelo Bounarroti (1475-1564)
Gustav Klimt (1852-1918)
Michealngelo Merisi da Caravaggio (1571-1610)
Salvador Dali (1904-1989)
•
Chardin Jean-Baptiste Simeon (1699-1779)
• Leonardo s-a născut la 15
aprilie 1452, nu departe de
Florența, în mica localitate
Anchiano.Exista un indiciu
referitor la cum a început să
picteze. Într-o zi un sătean a
dorit ca tatăl său, Pietro, să-i
decoreze un scut pentru a-l
vinde la Florența. Acesta i-a
dat fiului său să îl decoreze,
iar Leonardo a pictat un dragon
puternic, ce părea a ieși din
desen. Tatăl său a amuțit în
fața picturii băiatului și i-a dat
săteanului alt scut, iar lucrarea
fiului său i-a arătat-o lui
Andrea del Verrocchio,
proprietarul unui atelier
renumit. Când a văzut lucrarea
a dorit să-l cunoască imediat
pe Leonardo. Astfel a debutat
la 14 ani celebrul pictor.
• Tabloul "Bunavestire" (L'Annunciazione) (1473-1475) - în
prezent în Galleria degli Uffizi din Florența - este o altă
lucrare de început a lui Leonardo, iar anul 1478 este acela
al realizării a două Madone, dintre care una se crede că ar
fi "Madonna Benois", aflată în muzeul Ermitage din St.
Petersburg.
• În perioada 1495-1498 realizează o mare compoziție
murală, "Cina cea de Taină". Aceasta a fost realizată în
fosta sală de mese a mănăstirii dominicane "Santa Maria
delle Grazie" din Milano, atingând culmea măiestriei sale
artistice. Spre deosebire de alți pictori care, în redarea
acestui subiect, înfățișau clipa în care Iisus anunță că va
muri în curând, Leonardo reprezintă desfășurarea
dramatică ce urmează rostirii cuvintelor "Unul dintre voi
mă va vinde", moment în care Apostolii, ce și-au revenit
din surpriza primei clipe, își exprimă în mod diferit
revolta lor sufletească, iar Iuda cuprins de panică
schițează un gest de apărare.
• Pictura a suferit de-a lungul secolelor alterări
înspăimântătoare. Nefolosind tehnica de frescă, Leonardo
utilizează un procedeu constând dintr-un amestec de ulei și
tempera, pentru a reda mai bine nuanțele. Procedeul este
însă nerezistent, și cu timpul a început să se desprindă de
perete, din cauza umezelii provenite de la bucătăria situată
în imediata apropiere a sălii de mese. Lucrările ulterioare
de restaurare, ultimele începute în 1977, au reușit să
reducă într-o oarecare măsură alterările suferite. Cu acest
prilej a ieșit la iveală "albastrul leonardesc" (de ex. la
mâneca apostolului Bartolomeu), cu luminozitatea lui
neegalată. În martie 1503 Leonardo a început să lucreze
celebrul portret cunoscut sub numele de Gioconda sau
Mona Lisa. Leonardo era foarte atașat de acest tablou,
purtându-l mereu cu sine. Pictorul și istoricul de artă
Lomazzo scrie că "Leonardo nu l-a terminat pentru că nu
știa niciodată dacă nu mai avea ceva de spus... mereu se
întorcea să lucreze la el, niciodată nu i se părea că l-a
terminat".
• În octombrie 1503, Senioria Florenței îl însărcinează pe
Leonardo să picteze, pe peretele sălii Salone dei
Cinquecento al Palazzo Vecchio , "Bătălia de la Anghiari"
(Battaglia di Anghiari).
• În octombrie 1515, regele Francisc I al Franței a intrat în
Milano și, atras de puternica personalitate a lui Leonardo, l-a
invitat în Franța, astfel că artistul, însoțit de Francesco
Melzi, părăsește în toamna anului 1516 Italia și se stabilește
în Franța, la Amboise, în micul castel Clos-Lucé,. În acel
timp, în arta franceză se dezvolta un puternic curent
italienizant, luptând împotriva influenței artei din Flandra.
Leonardo a întărit, prin prezența sa, prestigiul artei și
culturii Renașterii italiene în Franța.
• În timpul șederii sale la Amboise, realizează o serie de
desene de un puternic dramatism, redând fenomene de
dezlănțuire a forțelor naturii, furtuni, ruperi de nori,
cataclisme. Totuși, în primele luni ale anului 1519, sănătatea i
se deteriorează în urma unui atac vascular cerebral.
Bătălia de la Anghiari
• Cu partea dreaptă a corpului paralizată, este țintuit la pat
iar în ziua de 2 mai 1519 inima sa a încetat să mai bată.
• Picturi
•
* Buna Vestire (1473-1475), Galleria degli Uffizi,
Florența
•
* Madonna Benois (1478), Muzeul Ermitage, St.
Petersburg
•
* Adorația magilor (1481-1482), Galleria degli Uffizi,
Florența
•
* Madona din grota cu stânci (La Vergine delle rocce)
(1483), Musée du Louvre, Paris
•
* Cina cea de Taină (1495-1497), Santa Maria delle
Grazie,
•
* Gioconda sau Mona Lisa (1503-1507), Musée du Louvre,
Paris
•
* Bătălia de la Anghiari (1503-1505), doar copii realizate
de Rubens și de un anonim (ultima se găsește într-o colecție
particulară, München)
•
* Sfântul Ioan Botezătorul (1513-1516), Musée du Louvre,
Paris
Mona Lisa
Benois Madonna
Moartea lui da Vinci
• Jean-Baptiste Simeon
Chardin (2 noiembrie
1699 - 6 decembrie
1779) a fost un pictor
francez, considerat
unul dintre cei mai de
vaza reprezentanti ai
secolului XVIII si al
Rococo-ului. Si-a
petrecut copilaria
printre meseriasii
Parisului; intr-un astfel
de mediu Chardin, s-a
regasit pe el insasi si
si-a descoperit propriai arta.
• Ajuns pictor isi lucra tablourile deosebit de ingrijit,
calculat.In anul 1718, Chardin intra la atelierul unui pictor,
nu foarte talentat de tablouri istorice, Pierre-Jacques
Carres.Odata cu 1720 isi continua studiile la Noel-Nicolas
Coypel tot pictor de scene istorice, dar categoric mult mai
apreciat.In 1728 la Expozitia Anuala a Tinerilor din Paris
Chardin expune cateva tablouri. Primeste numeroase elogii,
in special pentru ,,Pisica de Mare”.
• Aproape fara sa foloseasca desenul (ca numar desenele lui
Chardin apartin raritatilor) avea obiceiul sa picteze in
intregime dupa natura, observandu-si neincetat contururile
si culorile.Chardin fixa culorile cu usoare trasaturi de pene.
Culorile sale preferate sunt cenusiul, argintiu, brunul cald,
albastrul metalic, rosu rozaliu, albul, negrul. Dozand aceste
culori in sute de nuante, el creaza pielea catifelata a
piersicii, stralucirea de cupru a cratitelor, transparenta
paharului, luciul calot al portelanului, prospetimea umeda a
strugurelui.Baza paletei lui Chardin este tonul cenusiu
argintiu.
,,Pisica de mare” ne surprinde prin
dimensiunile exceptional de mari, inca
nemaiintalnite pana atunci la naturi
moarte, ci doar in pictura istorica sau
portretistica
Vas de aramă, 1734
Chardin plaseza obiectul pe
fundalul unui perete
cenusiu,aproape monocrom.
,,Toaleta de dimineata”
• Operele lui Chardin
• ,,Pisica de mare” ne surprinde prin dimensiunile exceptional de mari, inca
nemaiintalnite pana atunci la naturi moarte, ci doar in pictura istorica
sau portretistica.
• ,,Iepure ucis cu o tolba de vanatoare si cutie cu praf de pusca”-Chardin
apeleaza la un fundal monocromatic, ceea ce confera scenei un aspect
mult mai abstract, parca atemporal.
• ,,Vas de apa de arama”-Chardin plaseza obiectul pe fundalul unui perete
cenusiu,aproape monocrom.
• ,,Femeie servind ceaiul”-Foloseste cu precadere un gri-cenusiu.
• ,,Copilul cu titirez”
• ,,Tanarul care ascute un creion”-Este redat pe un fundal neutru.
• ,,Rugaciunea inainte de masa”-Accentele de baza coloristice sunt
culoarea albastru metalic,dungile rosii si brun-cenusiu decolorate,tonul
cald brun-galbui,culoarea roz.Restul tabloului este compus din nuante de
cenusiu oliv si brun de o finete aproape insesizabila, greu de analizat.
• ,,Intoarcerea de la piata”-Culorile sunt nuante fine de cenusiu argintiu,
cenusiu masliniu, brun si roz.
• ,,Fata curatand napi”- contraste cromatice puternice
• ,,Toaleta de dimineata”
• etc.
Copilul cu titirez
• Acest om ori a fost nebun,
ori i-a depasit pe toti, dar nu
exclud sa fi fost si una si
alta” -; a spus Pissaro multi
ani dupa moartea lui Van
Gogh. Aceasta este probabil
cea mai buna caracterizare
de pana acum a omului care a
iubit pictura pana la nebunie
si pana la moarte.
• Vincent Van Gogh s-a nascut
pe 30 martie 1853 la Groot
Zundert, in nordul
Brabantului, in Olanda. Tatal
sau, Theodorius, a fost
preot reformat. Dintre cei
cinci copii ai familiei el a
fost cel mai in varsta.
• Cand a inceput sa lucreze la renumita Galeria Goupil din
Haga, Van Gogh avea 17 ani. Cateva dintre numeroasele lui
picturi: Muncitor Miner, Suferinta, Spitalul Psihiatric Saint
Paul din Saint-Remy, Barci pe plaja Saintes-Maries-De-LaMer, Tarani mancand cartofi, Pod pe ploaie, Mos Tanguy,
Restaurantul Podul Sirenei, Autoportrete, Podul Langlois(din
Arles), Floarea Soarelui, Lan de floarea-soarelui, Noapte
instelata, Terasa Cafenelei din Piata Forum, Camera Galbena,
Scaun cu pipa, Portretul Doctorului Gachet, Portretul lui
Joseph Roulin, Portretul Doamnei Ginoux in costum artezian,
Chiparosi, Strada cu chiparosi si stele, Biserica din Auvers,
Lan de grau cu corbi, Irisi. Pe 17 aprilie ii scrie lui
Theo(fratele sau): „Am adus o pictura. Pe podul rulant trece
o caruta nu prea mare, fundalul este cerul albastru. Si raul
este albastru, malul portocaliu si verde, un grup de
spalatorese poarta baticuri si caftane colorate”. Este vorba
despre podul Langlois, care si-a primit numele de la podarul
care ridica si cobora podul. In mai este gata a doua versiune.
Pe pod se vede o doamna cu o umbrela, iar casa podarului se
intrevede intre doi chiparosi.
Podul Langlois
• Van Gogh creeaza o armonie prin amestecul
culorilor complementare intre ele fiind doar
„opozitie”. Aceasta lucrare este simetrica. Domina
culorile deschise, alocuri transparente, pe care le
utilizeaza cu predilectie in aceasta perioada. E
caracteristica trasarea precisa a contururilor, clara
influenta a picturii japoneze. Nu pastreaza mult din
tehnica impresionista, care se bazeaza pe
contopirea contururilor. La pictarea suprafetei apei
se pot descoperi urmele pointilismului.
• Van Gogh a ramas fidel pana la moarte vocatiei sale
pentru pictura. El a fost si va fi unul dintre cei mai
mari pictori ai secolului al XIX-lea.
• Pablo Picasso (1881-1973)
artist plastic spaniol.A fost
cea mai stralucita
personalitate artistica a
secolului al XX-lea. Pictura
face parte din viata lui
Picasso si, in acelasi timp,
viata lui inseamna in egala
masura arta.
• În anul 1900, Pablo, în vârstă
de nouăsprezece ani, își
expune pentru prima dată
lucrările în localul Els
Quatre Gats ("La patru
pisici") din Barcelona, unde
se aduna avangarda artistică
și intelectuală din capitala
Cataluniei.Din 1901, începe
să-și semneze lucrările cu
numele mamei sale,
consideră că Picasso "sună
foarte bine".
• Expune câteva tablouri la galeristul Ambroise Vollard, unde
cunoaște pe pictorul Max Jacob, de care îl va lega o
prietenie de lungă durată.
• În 1904, Picasso se hotărăște să se stabilească definitiv la
Paris, într-o casă veche, cunoscută sub numele de Bateau
Lavoir, unde locuiesc studenți, pictori, sculptori și actori.
Pictează la început tablouri triste, în tonuri albastre reci
(așa numită perioadă albastră), ce exprimă singurătatea,
suferința și sărăcia, reflectând o dispoziție afectivă
melancolică.Cunoaște pe Fernande Olivier, o tânără brunetă
și elegantă, de care se îndrăgostește și cu care va locui
împreună.In pânzele lui Picasso domină acum nuanțele
deschise, senine (perioada roz).
• Picasso se îndepărtează de modul clasic, figurativ, de
prezentare a chipului omenesc, îl interesesează sculptura
iberică dinaintea dominației romane, renunță la modele și
pictează exclusiv din imaginație.
• Acest proces este încununat de realizarea tabloului
Domnișoarele din Avignon (1907), care prevestește nașterea
cubismului.
• Incepând cu anul 1912, Picasso recurge la metoda
"colajelor",astfel,cubismul intră în așa zisă "fază
sintetică". În felul acesta, Picasso reușește să
accentueze și mai mult diferența între suprafața
tabloului și relieful obiectelor reprezentate.
• In timpul călătoriei în Italia, vizitează orașul Napoli
și vechile ruine de la Pompei, unde admiră picturile
murale romane. Picasso reintroduce stilul
compozițiilor figurative, reprezentate naturalist, cu
contraste de lumină și umbră.
• Pablo Picasso moare la 8 aprilie 1973 la Mougins, în
apropiere de Cannes, la vârsta de 91 ani
• Picasso și-a transformat viața în legendă. După anii
petrecuți printre boemii din Montmartre, a devenit
- grație geniului și spiritului său inovator, dar
totodată și prieteniilor celebre și aventurilor sale
amoroase - cel mai renumit pictor al secolului al XXlea.
•
•
•
•
•
•
•
•
Cateva opere ale lui Pablo Picasso:
-Guernica (1937)
-Tauromahie: Moartea toreadorului (1933)
-Fată citind la masă, (1934)
-Femeie pe fotoliu, (1913)
-Les Demoiselles d'Avignon, (1907)
-Familie de saltimbanci, (1905)
-Viaţa, (1903)
Guernica
Femeie pe fotoliu
Fată citind la masă
Demoiselles d'Avignon
Viaţa, (1903)
Familie de saltimbanci
Moartea toreadorului
• Michelangelo Buonarroti
(n.6 martie 1475, Caprese,
Provincia Arezzo - d.18
februarie 1564, Roma),
alături de Leonardo da
Vinci, cel mai important
artist în perioada de vârf a
Renașterii italiene. Geniul
său universal este
deopotrivă oglindit de
pictură, desen, sculptură și
arhitectură. A scris și
poezii, în special în genul
sonetului și madrigalului.
• Până a-și câștiga renumele de pictor remarcabil,
Michelangelo dobândise deja gloria sa ca sculptor. Una
dintre primele sale lucrări de pictură și chiar unul
dintre puținele tablouri ale artistului - Michelangelo
făcând mai ales pictură murală în tehnica affresco este La Sacra Famiglia (Sfânta Familie), cunoscută și
sub numele de Madonna Doni sau Tondo Doni (Tondo în
limba italiană derivă din rotondo, însemnând rotund).
Un tondo este pictat în cerc, pe lemn fixat într-o ramă
sculptată. În tabloul lui Michelangelo, membrii Sfintei
Familii sunt tratați în manieră sculpturală și se
diferențiază în mod clar de celelalte personaje care
populează fundalul, unde siluetele sunt realizate mai
puțin plastic și culorile sunt estompate. Artistul
conferă tabloului trăsături specifice artei antice,
revoluționând iconografia respectivei scene religioase
tradiționale. Raportarea la antichitate este
caracteristică Renașterii, fascinată de vechea cultură
greco-romană.
• Michelangelo a lucrat timp de patru ani la zugrăvirea
boltei Capelei Sixtine, o suprafață de aproape 500
de metri pătrați, depunând un efort istovitor.
Renunță la ajutoarele pe care le adusese de la
Florența și în cea mai mare parte lucrează singur.
Frescele Capelei Sixtine au fost sfințite cu ocazia
sărbătorii Tuturor Sfinților, în anul 1512. Giorgio
Vasari povestește: „Aflând că vor fi descoperite
frescele, s-a adunat toată suflarea să privească
picturile, rămânând cu toții muți de încântare.”
Partea centrală, pe axa bolții, cuprinde nouă scene
biblice: Dumnezeu desparte lumina de întuneric,
Crearea aștrilor, Dumnezeu desparte apele de
pământ, Crearea lui Adam, Crearea Evei, Păcatul
originar și Izgonirea din rai, Jertfa adusă de Noe lui
Dumnezeu, Potopul și Beția lui Noe. De ambele părți
ale acestor picturi sunt înfățișate sibile și prooroci.
Michelangelo folosește culori strălucitoare care,
după renovarea Capelei Sixtine în anul 1990, și-au
recăpătat în întregime prospețimea.
• Decorarea pereților altarului din Capela Sixtină o suprafață măsurând 17 metri în lungime și 13
metri în lățime - reprezintă Judecata de Apoi.
Michelangelo realizează primele schițe în anul
1534 și se apucă de pictat în vara anului 1536,
pentru a termina fresca în toamna anului 1541.
Actul final al istoriei omenirii este înfățișat ca o
înspăimântătoare tragedie cosmică, umanitatea
apare disperată și îndurerată, cutremurată de
perspectiva condamnării veșnice. Vreme de mulți
ani, această operă va fi umbrită de prejudecățile
puritane ale epocei. În anul 1564, papa Pius al IVlea a poruncit să se picteze o draperie menită să
acopere goliciunile personajelor. Creația lui
Michelangelo a rămas neînțeleasă vreme de două
secole și adesea a fost acuzată ca fiind „perversă”
sau că "încalcă conveniențele".
• Michelangelo avea 75 de ani când afirma: „Pictura,
și mai ales fresca, nu este o ocupație pentru cei ce
au trecut de o anumită vârstă”.
• Tocmai terminase de pictat
frescele destinate capelei
private a papei Paul al IIIlea, cunoscută și sub numele
de Capela Paulină. Frescele
prezintă momente importante
din viața apostolilor care au
fundat Biserica Catolică:
crucificarea Sfântului Petru
și convertirea lui Saul.
• Cateva picturi:
• -Judecata de Apoi
• -Sfânta Familie (1504)
• -Michelangelo - Crearea lui
Adam-Capela Sixtină, Vatican
Sfânta Familie
Judecata de apoi
Crearea lui Adam
• Michelangelo Merisi da Caravaggio (n. 29 septembrie 1571 d. 18 iulie 1610, Porto Ercole), numit după orașul său natal
Caravaggio, lângă Milano, a fost un pictor italian considerat
precursor al stilului baroc, indiscutabil unul dintre cei mai
mari novatori din istoria picturii. Caravaggio respinge
ierarhia genurilor și canonul frumuseții în pictură, conceput
de umaniștii care au idealizat corpul omenesc. Pentru
sublinierea realismului brutal al tablourilor sale, artistul
folosește un dramatic contrast de clarobscur. Scenele
biblice le înfățișează ca imagini de viață cotidiană, dând
astfel tablourilor religioase o dimensiune umană deosebită.
La vârsta de opt ani și-a pierdut tatăl. Îi plăcea să
deseneze cu cărbune și în 1584 intră în atelierul pictorului
milanez Simone Peterzano. Se dovedește a fi un elev
talentat și sârguincios, studiază anatomia și principiile
perspectivei, tehnica picturii în ulei și a frescei.
• În 1593, bolnav, încearcă să plece din Roma, dar la poarta
orașului face o criză (probabil de malarie) și își pierde
cunoștința. Își revine într-un salon al spitalului Santa Maria
della Consolazione, între bolnavi de ciumă, muribunzi și
alienați mintal. Tabloul "Bacchus bolnav" (Bacchino malato)
este, probabil, autoportretul său pictat în timpul internării în
spital, sau, poate ceva mai târziu, în atelierul lui Cavaliere
d'Arpino. Când părăsește spitalul, norocul pare să-i surîdă.
Lucrează pentru diverși pictori, printre alții, pentru pictorul
manierist la modă, Giuseppe Cesari, cunoscut sub numele de
Cavaliere d'Arpino, la care pictează în special fructe și flori.
Când cardinalul del Monte îl învită în 1596 la curtea sa, totul
avea să se schimbe.
• In 1606, Caravaggio îl ucide în duel pe pictorul Ranuccio
Tommasoni și este el însuși grav rănit. Este arestat, dar
reușește să evadeze din închisoare și să ajungă la Napoli.
Pictează tablouri pentru câteva biserici din oraș, apoi se
mută în insula Malta, unde face portretul marelui maestru al
ordinului Cavalerilor de Malta, Alof Wignacourt.
• În Galleria degli Uffizi din Florența tabloul "Bacchus" al lui
Caravaggio iese în evidență prin gama sa coloristică bogată și
armoniile subtile. În intenția sa, pictura poate sugera
dorința de plăceri, dar rodia crăpată și frunzele de toamnă
reamintesc vremelnicia vieții și îndeamnă la savurarea clipei
prezente. Ciudata tristețe și ușoara grimasă a lui Bacchus,
prefigurat ca tânăr adolescent, aduce o anume ambiguitate
în tablou.
• Scena morții lui Holofern, după o legendă din Vechiul
Testament, surprinde momentul când Iudita, după ce l-a
îmbătat pe conducătorul cuceritorilor, îi taie capul. Realismul
extrem al tabloului produce un efect cutremurător, chipurile
pictate exprimă durere, oroare, spaimă și groază.
• "Cina din Emmaus" este legată de zugrăvirea tradițională a
episodului biblic de către pictorii venețieni Tiziano și
Veronese. La fel ca în cele mai multe opere ale lui
Caravaggio, lumina vine din stânga, dar în plus radiază și
chipul lui Iisus. În opoziție cu tradiția iconografică, Iisus
este înfățișat fără barbă, conform cuvintelor Evanghelistului
Marcu, potrivit cărora Mântuitorul s-a arătat după învierea
din morți "în alt chip".
Bacchus, 1596
Iudita tăind capul lui Holofern,1598
Cina din Emmaus, 1601-1602
• La comanda unui cetățean bogat din Roma, Francesco
Vittrice, Caravaggio pictează "Punerea în mormânt", una
dintre cele mai desăvârșite opere ale sale. Artistul
amplasează cinci figuri grupate în jurul trupului lui Iisus.
Fiecare reacționează altfel: Apostolul Ioan atinge ezitant
rana din coasta lui Iisus, Maica Domnului privește îndurerată
la Fiul ei, Maria, soția lui Cleopa, își ridică brațele spre cer,
într-o rugă deznădăjduită, Maria Magdalena plânge încet, ia
Nicodim strînge la piept picioarele lui Iisus și privește,
așteptând, parcă, răspuns la întrebarea: de ce?
• Scriind despre Caravaggio (1982), istoricul de artă André
Chastel afirmă printre altele: "Arta lui Caravaggio a
constituit saltul cel mai important în întreaga istorie a
picturii italiene. Esența picturii sale, care nu cunoaște niciun
fel de tabu, nu este atmosfera, vibrația culorilor sau
farmecul formelor - toate acestea par a fi de la sine înțeles
-, ci prezența reală, aproape fizică a trupurilor, a masei
corpurilor și detaliilor".
Punerea în mormânt, 1602-1603
• Această revoluție care a avut consecințe deosebite pentru
arta europeană, a însemnat apariția curentului pictural
internațional numit "caravaggism", care s-a dezvoltat în mod
diferit, în funcție de specificul fiecărei țări. Bazele
caravaggismului olandez au fost puse de Hendrick
Terbrugghen, care între anii 1604-1614 a trăit la Roma și s-a
întâlnit personal cu Caravaggio, și de Dirck van Baburen.
Influența maestrului italian poate fi observată și la Frans
Hals sau Jan Vermeer van Delft. În Franța, în secolul al
XVII-lea, moda clasicismului îngrădește dezvoltarea
caravaggismului. Totuși, la Louis Le Nain și la Georges de La
Tour se recunoaște folosirea clarobscurului după modelul lui
Caravaggio. Mult mai târziu, Théodore Géricault (1791-1824)
demonstrează, de exemplu în tabloul "Pluta Meduzei", că și-a
însușit perfect tehnica dispunerii luminii inițiată de
Caravaggio. În Spania, amprentele lui Caravaggio sunt vizibile
pe tablourile timpurii ale lui Velázquez. Expresivitatea
personajelor și jocul dramatic al luminii din tablourile lui
Caravaggio par să fi fost formula ideală pentru obținerea
dinamicii ascendente în pictura religioasă spaniolă.