Transcript Fabula - Capra si curcanul
Slide 1
CAPRA SI CURCANUL
fabula
Instit. Tamara Panici
Gradinita P.P. 32 Timisoara
Slide 2
Un curcan cu pene multe,
Colorate şi mărunte,
Ce şedea într-un pridvor
Şi privea către ogor,
Începu a se văita
Şi prea tare a urla:
“ Vai, săriţi, că rău mă doare,
Am un spin prins între ghiare,
Şi nu pot nici să păşesc,
Nici să stau, nici să grăiesc,
Că durerea mă apasă,
Simt ghimpele până-n coastă!
Slide 3
Şi el cum se văicărea,
Capra pe acol’ trecea:
“Taci odată, măi curcane,
Ce tot strigi în gura mare,
Nu vezi c-ai speriat tot natul,
Şi ca tine nu e altul?”
“Măi căpriţă încornorată,
Apropie-te tu odată
Şi decât ai tot vorbi ,
Şi prea mult ai trăncăni,
Poate un bine ai face,
Şi spre mine te-ai întoarce,
Şi de-ai vrea să mă ajuţi,
Ghimpele ca să mi-l scoţi,
Durerea pe loc să-mi treacă,
Prieten îţi devin îndată.”
Slide 4
Capra din drum se oprea,
Pe curcan lung îl privea,
“ Măi curcane, prost mai eşti,
Tu crezi c-ai să reuşeşti
Din drum eu să mă opresc,
De tine să mă-ngrijesc ?
Sunt grăbită, merg la iezi,
Le duc hrană, muguri verzi,
Că-s flămânzi, dragii de ei,
Nu am timp de spinii tăi!”
Slide 5
Mergea capra înspre sat,
De curcan nu i-a păsat,
Dară cum păşeşte ea,
Ţanţoşă, de gură rea,
De-un bolovan s-a izbit,
Şi piciorul l-a lovit.
Începu a se văita,
Dar nimeni n-o ajuta.
Slide 6
Atunci, căpriţa gândea,
De curcan îşi amintea,
Cum n-a vrut să-i scoată-un spin
Şi să îl scape de chin,
L-a lăsat în suferinţă,
Dar a sorţii umilinţă,
N-a întârziat să apară,
Socoteală vrea să-i ceară.
Şi din astă întâmplare,
Am rămas cu-o vorbă mare:
“Când poţi da un ajutor,
Nu trece nepăsător! “
CAPRA SI CURCANUL
fabula
Instit. Tamara Panici
Gradinita P.P. 32 Timisoara
Slide 2
Un curcan cu pene multe,
Colorate şi mărunte,
Ce şedea într-un pridvor
Şi privea către ogor,
Începu a se văita
Şi prea tare a urla:
“ Vai, săriţi, că rău mă doare,
Am un spin prins între ghiare,
Şi nu pot nici să păşesc,
Nici să stau, nici să grăiesc,
Că durerea mă apasă,
Simt ghimpele până-n coastă!
Slide 3
Şi el cum se văicărea,
Capra pe acol’ trecea:
“Taci odată, măi curcane,
Ce tot strigi în gura mare,
Nu vezi c-ai speriat tot natul,
Şi ca tine nu e altul?”
“Măi căpriţă încornorată,
Apropie-te tu odată
Şi decât ai tot vorbi ,
Şi prea mult ai trăncăni,
Poate un bine ai face,
Şi spre mine te-ai întoarce,
Şi de-ai vrea să mă ajuţi,
Ghimpele ca să mi-l scoţi,
Durerea pe loc să-mi treacă,
Prieten îţi devin îndată.”
Slide 4
Capra din drum se oprea,
Pe curcan lung îl privea,
“ Măi curcane, prost mai eşti,
Tu crezi c-ai să reuşeşti
Din drum eu să mă opresc,
De tine să mă-ngrijesc ?
Sunt grăbită, merg la iezi,
Le duc hrană, muguri verzi,
Că-s flămânzi, dragii de ei,
Nu am timp de spinii tăi!”
Slide 5
Mergea capra înspre sat,
De curcan nu i-a păsat,
Dară cum păşeşte ea,
Ţanţoşă, de gură rea,
De-un bolovan s-a izbit,
Şi piciorul l-a lovit.
Începu a se văita,
Dar nimeni n-o ajuta.
Slide 6
Atunci, căpriţa gândea,
De curcan îşi amintea,
Cum n-a vrut să-i scoată-un spin
Şi să îl scape de chin,
L-a lăsat în suferinţă,
Dar a sorţii umilinţă,
N-a întârziat să apară,
Socoteală vrea să-i ceară.
Şi din astă întâmplare,
Am rămas cu-o vorbă mare:
“Când poţi da un ajutor,
Nu trece nepăsător! “