Transcript Osteogeneza imperfecta

OSTEOGENEZA IMPERFECTA
Dr. Cristina Skrypnyk
Definiţie clinică

Osteogeneza imperfecta (OI)
reprezintă
un
grup
de
afecţiuni caracterizate prin
fracturi spontane sau la
traumatisme
minore,
dentinogeneză
imperfectă
(DI) şi pierderea auzului la
vârsta de adult.
Frecvenţa bolii


Astăzi se cunosc 7 tipuri
de OI, clasificarea fiind
utilă pentru a putea
aprecia
managementul
adecvat şi prognosticul.
Considerând toate tipurile
de OI, prevalenţa este
estimată la 1: 18000 de
naşteri si afecţiunea este
întâlnită la toate rasele şi
grupurile etnice.
Aspecte genetice

Osteogeneza imperfecta este o afecţiune
monogenică cauzată de mutaţii in genele
COL1A1 si COL1A2 (responsabile de sinteza
procolagenului tip I).

Testarea genetică moleculară este utilizată în
confirmarea diagnosticului clinic şi în
diagnosticul prenatal
al osteogenezei
imperfecta.
Semne clinice

Fracturi
spontane
sau
la
traumatisme minore, cu deformari
ale oaselor

Statură mică

Sclere albastre

Dentinogeneza imperfecta

Surditate progresivă, post-pubertală

Laxitatea ligamentară şi alte
anomalii ale ţesutului conjunctiv

Sugarii şi copiii cu OI au un facies
de formă triunghiulară, craniul este
relativ mare în comparaţie cu
corpul.

Intelectul este în general normal.
Stabilirea diagnosticului.
Metode de diagnostic




Osteogeneza imperfecta poate fi uneori dificil de diagnosticat.
Formele severe se diagnostică intrauterin prin examen
ecografic cu observarea fracturilor sau imediat postnatal
datorită fracturilor frecvente la manipularea firească a nou
născutului.
Formele moderate sunt adesea târziu diagnosticate, prin
acumularea unui număr mare de fracturi cu deformări evidente
ale oaselor şi retard statural.
Examinările radiografice ale oaselor lungi evidenţiază fracturile,
calusurile vicioase postfractură şi osteoporoza.
Diagnosticul molecular confirmă diagnosticul clinic şi
elucidează tipul de OI, facilitând astfel diagnosticul prenatal
pentru o viitoare sarcină.
Sfat genetic

OI tip I, II, IV şi V se transmit dupa model autozomal dominant, un părinte afectat
având un risc de 50% de a avea copii afectaţi.

40% din pacienţii cu forme moderate de OI tip I şi tip IV au un părinte afectat iar
60% au părinţi sănătoşi, afecţiunea fiind secundară unei mutaţii de novo (mutaţie
nouă, produsă spontan).

100% din cazurile cu forma letală OI tip II şi o mică parte din cei cu OI tip III se
produc prin mutaţii de novo. Riscul părinţilor acestor pacienţi de a mai avea copii
afectaţi este de aproximativ 5%, considerând posibilitatea mozaicismului germinal
(mai multe celule germinale afectate).

Unele cazuri de OI tip III şi OI tip VII sunt caracterizate de o ereditate autrozomal
recesivă, riscul unor părinţi sănătoşi de a mai avea un copil afectat fiind de 25%.
Diagnostic prenatal



Testarea prenatală este posibilă pentru
sarcinile cu risc prin analiza sintezei de
colagen din celulele fetale obţinute prin
puncţia de vilozităţi coriale la 12
săptămâni de gestaţie.
Analiza biochimică a colagenului din
amniocite nu este eficientă pentru că
amniocitele nu produc colagen de tip I.
Diagnosticul prenatal în sarcinile cu risc
poate fi efectuat prin analiza mutaţională
a genelor COL1A1 sau COL1A2 daca
mutaţia s-a identificat la o rudă afectată.
Evoluţie şi prognostic

Speranţa de viaţă este normală în cazul formelor moderate de OI,
dar este scurtată în formele cu cifoscolioză severă şi modificări ale
toracelui cu insuficienţă cardiopulmonară.

Pacienţii cu forme severe nu supravieţuiesc perioadei neonatale.

Fertilitatea este normală dar sarcina poate fi complicată la pacientele
cu OI tip III datorită staturii mici, pelvisului mic şi naşterea necesită
secţiune cezariană.
Posibilităţi de tratament, îngrijire şi
urmărire





Managementul pacienţilor cu OI necesită o echipă multidisiplinară
(ortoped, fizioterapeut, pediatru, orl-ist, neurolog, stomatolog,
genetician, psiholog) şi implică terapia suportivă pentru
minimalizarea fracturilor, reducerea dizabilităţii şi menţinerea stării
de sănătate.
Tratamentele chirugicale permit conservarea osoasă şi pot preveni
fracturile.
Terapia cu biofosfonati (Pamidronat, Acid Zoledronic) este
eficientă în creşterea masei şi a durităţii osoase cu reducerea
fracturilor şi îmbunătăţirea histomorfometriei osoase dar trebuie
utilizată cu precauţie.
Tratamentul cu hormon de creştere pare a îmbunătăţi rata de
creştere liniară şi formarea osoasă.
Balneoterapia in piscina permite conservarea osoasă, evitând
fracturile.
Viaţa cotidiană



In ciuda manifestărilor bolii,
pacienţii cu OI pot avea o bună
încadrare în societate.
Pentru că intelectul nu este
afectat pot urma un program
scolar normal dar, în formle
severe în care locomoţia este
afectată
necesită
facilităţi
speciale pentru deplasare.
Mulţi pacienţi au o viaţă
independentă, o familie şi copii.
Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate
1. Osteogeneza imperfecta este :
a. o boală întodeauna moştenită din familie
b. o boală letală
c. o boală genetică foarte rară
d. o boală cauzată de carenţa de calciu a mamei, în timpul sarcinii


a.
b.
c.
d.
2. Semnele clinice ale osteogenezei imperfecta:
sunt identificabile doar în copilărie
fracturi spontane la traumatisme minore
posibil surditate în a doua parte a vieţii
deces la naştere
Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate
3. Osteogeneza imperfecta:
a. se poate vindeca prin administrare de calciu
b. se poate diagnostica prin teste genetice moleculare
c. asociată cu retard mintal
d. se poate diagnostica de către medicul de familie
4. Pacienţii cu osteogeneza imperfecta:
a. au o speranţă de viaţă normală în formele moderate
b. nu supravieţuiesc perioadei neonatale în formele foarte severe
c. fracturile se vindecă întotdeauna fără a afecta creşterea
d. surditatea apare la toţi pacienţii
Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate
Părinţii unui copil cu osteogeneza imperfecta:
a. nu pot avea alţi copii sănătoşi
b. pot avea alţi copii sănătoşi
c. pot apela la diagnosticul prenatal pentru o viitoare sarcină
d. diagnosticul prenatal ecocardiografic identifică toate tipurile de
osteogeneză imperfectă
5.
6. Pacienţii cu osteogeneza imperfecta:
a. terapia cu bifosfonaţii s-au dovedit a fi eficientă
b. înnotul este contraindicat
c. au nevoie de programe educaţionale speciale datorită retardului
mintal
d. pot urma un program educaţional normal
Răspunsuri corecte






1. c, d
2. b, c
3. b, d
4. a, b
5. b, c
6. a, d